Toamnă

Brânduşe de toamnă, de prin fânețele Apusenilor. Bucurie de vară pitită în potire violet, curtate de albine neobosite. Căldură revărsată în suflet. Clipe pline de tihnă şi rost. Alături de toți dragi ai mei. Cuibărită la pieptul lui Dumnezeu. Zumzăind închinare naivă, de copil, în inimă. Poate fi raiul mai mult de atât? 

De câte ori trecem oare pe lângâ astfel de frânturi-şoapte din altă lume? Orbiți de durere, suferință, tristețe sau chiar bucurie trecătoare…

Îmi deschid ochii azi, mari, ca să VĂD frânturile de rai de lângă mine, comorile ascunse bine-bine sub straturi de haine şi dezamăgiri. Sub poveri de veşti necurmat proaste. Sau bune…? Ne-am rătăcit ochelarii pe undeva, i-am uitat poate pe creştet. Sau undeva pe vreun raft prăfuit de amintiri. De nu mai ştim să deosebim curat şi cuminte răul de bine şi veşnicia de ce e trecător.

Toamnă îmbelşugată de mulțumire şi privire înțărcată în rost!

Advertisements

Faithful Praying and Physical Healing

So much wisdom here… need to repost it. What Faith really is about.

Arinuck ptl

I just read the beautiful post of Randy Alcorn on Blueprint of Life, and honestly? I was really, really impressed.

http://blueprintforlife.com/blog/what-to-pray-for-beyond-physical-healing/

It’s all I’m hearing lately, everyone emphasizing one’s lack of faith or perseverence in prayer if/when God doesn’t offer physical healing to the uncurable illnessed. I was just so thrilled to discover the treasure of heavenly blessings we are to live in, promised as they already are (Ephes.1.3)

source: underthegoldenappletree.com

Being a Christian, praying and learning how to pray constantly, eagerly hearing advices, here and there, how to do it better, why some of my prayers went unanswered, or having received an undesired or not so pleasant answer. Having the hard task to deliver bad news almost each day, it’s so hard to keep believing in God’s miracles, or even expecting Him to do a miracle, since all I see, day by day, is His sovereign decision NOT to…

View original post 551 more words

O fereastră. Dacă ar fi să fiu…

via Un poco adagio (3) — Vultureşti

Dacă ar fi să fiu fereastră, cum s-ar vedea „fereastra mea” – viața mea pentru alții?

Dacă ar fi să fiu fereastră, m-ar șuiera și pe mine vântul? Sau m-ar mângâia ploile?

Dacă ar fi să fiu fereastră, cum mi-aș ‘griji tencuiala? Ce mi-ar răspândii ochii în lume? Și ce mi-ar aduce ei din lume la căldura, și pacea, și bucuria mea dinăuntru?

Dacă ar fi să fiu fereastră, cum mi-ar suspina lemnul scorojit? Cum mi s-ar strecura păsările prin ‘năuntru căutând să mă facă cuib primitor? Dar ce mi-ar lăsa ele în schimb? Zarvă tulburată, gângurit drăgăstos, sau mizerii de care nu aș mai avea niciodată timp să mă ocup… și nu va mai fi mireasmă dulce de mere, toamnă și scorțișoară…

Dacă ar fi să fiu fereastră, cum mi-aș simți arcadele, dacă jumătate ar plânge, și jumătate ar zâmbi liniștitor…? Dar oare… nu cumva chiar așa se și întâmplă?

SUNT fereastră. Și un ochi îmi plânge, a jale și dor, mereu. Iar celălalt… după cum bate soarele. Ba zâmbește, ba râde (mai rar… dar mai și râde!), ba stă și cumpănește bătătorirea timpului de către pașii noștri, necugetați, alergători de curse neștiute și de prea multe ori neînțelese… dar prea nu ne mai oprim să ni le cumpănim. Doar ferestrele din suflet ne mai dau de gol. Că se văd și ne arată, așa cum suntem.

Numai răbdare să aibă careva să privească. Sau noi înșine, curiozități să avem, că ne întrezărim. Și înțelepțire de peri albi – ca să ne așezăm prioritățile cuminte.

Mulțumesc, Doru! Again.

O usa. O nouă poveste

via Bună-vă dimineața-vă! — Vultureşti

Soarele se prelinge, miere, pe lemn mângâiat de vânturi și ploi, și ani ce s-au perindat, nemiloși, peste el. Fibre netezite de atingere de om, metal rătăcit intre esențe, lemn brut ce separă lumi, închide sau deschide drumuri, încheie povești sau le naște.

O ușă, între o lume și alta. Între un dor și altul. De-i căuta, de-i bate, o deschide-o o mână caldă de om. Ce așteaptă, poate, să fie găsit.

O toamnă-poveste, cu gâze plutind leneșe printre raze somnoroase, în ceas de amiază…  Cu suflet ostenit lenevind între frunze ce n-apucară încă să cadă… așteptând parcă momentul golirii, al stingerii, al zborului de pe urmă,  în călătoria lor spre țărână, în călătoria lui spre lut, pentru desfaceri de cort și eliberări de robii… pentru o lume nouă, curată, unde n-o mai cunoaște nici toamnă, nici miere în soare, nici gâze alene, nici uși bătute de vânt, de ploi și de ani nemiloși… ci doar uși imaculate și noi, ce nu vor mai cunoaște vreodată treceri de vremi peste ele. Dar nici recunoștința celui istovit de păcate și dureri ce să le deschidă întru mântuire-ușurare a căutării, întru întâlnire mult râvnită – cu El, singurul ce poate umple acel pustiu până se revarsă în afară. Har. Pentru cel care caută. Prin Cel care așteaptă, cu dor, să Se lase găsit. Dumnezeu – Dragoste.

Mulțumesc, Doru, pentru inspirație. Din nou!

Gardasil – sau scandalul vaccinurilor antiHPV

Apropo de ştiință – unul din cele mai îndrăznețe (impresionante chiar) articole pe tema vaccinului antiHPV – aici. Şi deşi sunt medic, şi educ familii şi pacienți în tot felul de privințe, nu suport dezinformarea la care uneori chiar şi noi putem fi parte.

Ținând cont de implicațiile financiare, va fi tot mai greu să îți formulezi o părere avizată citind doar ceea ce industria de medicamente este dispusă să cerceteze (a se citi “finanțeze” pentru cercetare) şi ce este dispusă să publice din ceea ce s-a descoperit (iar aici apar probleme etice serioase odată cu tăinuirea unor aspecte vătămătoare pentru pacienți, complicitatea autorităților din domeniu şi altele, cum veți fi descoperit deja din articolul de mai sus).

Atenție cum discerneți informațiile.

Mobile phones – scientifically toxic?

Well, people say lots of things. And I simply don’t like to believe things only because “someone said”. It is not enough.

So look what I read today here.

Science seems to be closer to the point of proving that there are some health-issues with these devices we (most of us) use.

So be aware what you’re holding in your hands or pockets, and what you let your children use. 

Viitor sumbru

Furtuna demografică de care nu te poți adăposti: în 5 ani am îmbătrânit cât alte țări în decenii!

articol original aici

Senzația mea era aceeaşi. Dar parcă e şi mai rău când vezi cifrele.

Sumbru viitor pentru țara mea. Şi a unora din voi. Ce facem?

Colegii mei, unii, au senzația că cei care am rămas vom stinge luminile pe-aici. Poate că da. Sau se schimbă o serie de lucruri din temelii şi se întoarce roata. Dar parcă nu prea mai pot s-o cred pe asta. În tot cinismul şi realismul meu la 40 de ani. Şi care mai am nițel de muncit pân’ o fi rost de pensie. Dacă o mai fi.

Regăsiri

post original aici

FreeGreatPicture.com-53921-golden-autumn

Mă refugiez în aur de toamnă,

În roșie-aramă și vaietele lungi,

Ale păsărilor grăbite să plece,

Ce-și uită penele aruncate, răsfirate pe lunci…

Mi-ascund sufletu-n cuiburi de păsări

Ce nu vor să plece,

Ce-mi vor fi prieteni tovarăși curând ,

Când vântul va zbura, fulgii de nea să-i răsfețe,

Copiii în larm-chiuind.

M-afund în drumuri știute de căpriori și vulpi furișate

În foșnet de frunze ce-au mai rămas

Și ele ..atât de uscate…!

Îmi vărs lacrimile-n lacul de aur, în apusul fierbinte

cu corp de balaur,

Îi dau ușurată lacrimile mele

Să le strălucească în noapte pe față-i ca niște stele…

‘Mi trimit Tatălui doruri de cer și de Pâine

De Domnul ce mi-e milă-n suspine,

Atunci când mi-e grea și abruptă cărarea

dar o urc sufletește,

Să-mi îmbrățișez… alinarea…

 

Sanda Tulics

4 octombrie 2017

Tuesday – The Grace of a humble spirit

There is nothing natural or common in humbleness. Being human is anything else but being humble. Being touched by grace makes you stop. Grace, in the person and ministry of Jesus Christ, overwhelms you. How do you get born again? How can you be the same after you meet Grace? Really meet Grace…

There is something in that Grace that makes you stop and never be the same. The grace of deep, totally unconditional love. Because the moment it comes in your live, it overwhelms you and changes you up to your most hidden chamber of heart. The peace that flows from such an experience… once you taste it, you can’t get enough of it!

Humbleness is something highly attractive in a human being. Not boasting pride, nor false modesty. One heart speaks to another, and there is no hiding place or mask. It’s only your “guts” telling you there’s nothing true or likeable in this other one. 

Humbleness cannot be taught. You earn it, you achieve it through a crushed spirit, and this is nothing one can desire for himself, but nevertheless, there is none who might not benefit of the treasure of this soft and kind heart that errects in the aftermath. Kind and humble it comes to see a changed world. But well, amazing work! The change of my heart opens my eyes to see an unchanged world in a totally different light. A new light. Or are my eyes new… 

Desiring humbleness in my heart makes me a different person. I see it. And others as well.

Even if you cannot possibly be aware of your own humbleness, it will attract others as a jar of precious honey. And you’ll know that you are just as God wants you to be and as He delights in you when others will find Him, will love Him more by walking by your side. By getting to know you.

A humble spirit is a graceful gift, that will honor God more than setting and collecting praises for myself. So I will know that all is fine, when I’ll know that it is all about Him. Not about me.

And may His Holy Spirit do this amazing work in this life of a medical doctor that I have.

A lost heart

Imagine similară

There are times when I lose heart. It’s then when every little thing that can go wrong, actually goes wrong! When all people kind of give up on you, all your invites cancel their promised coming… and then, my heart just wants to hide away, let go of any imaginable plans, and try to at least survive such a day. A day when it seems hardly possible that there might be hope for a new, better day after it.

And still…

…we have this treasure in jars of clay to show that this all-surpassing power is from God and not from us.

We are hard pressed on every side, but not crushed;

perplexed, but not in despair;

persecuted, but not abandoned;

struck down, but not destroyed.

We always carry around in our body the death of Jesus,

so that the life of Jesus may also be revealed in our body.

For we who are alive are always being given over to death for Jesus’ sake,

so that his life may also be revealed in our mortal body.

So then, death is at work in us, but life is at work in you.

It is written: “I believed; therefore I have spoken.”

Since we have that same spirit of faith,

we also believe and therefore speak,

because we know that the one who raised the Lord Jesus from the dead

will also raise us with Jesus and present us with you to himself.

2 Corinthians 4:7-14

Only there are days when my heart feels lost.

Let’s hope tomorrow will be somewhat better. It can hardly be worse.