TINĂ
Tu ai înţeles de unde vii?
Sau… încotro te-ndrepţi?
Ai privit îndeajuns orizontul
Spre a nu te mai teme de ziua de ieri?
Căutări în neant…
Ce făpturi răsucite mai suntem…
Când avem fericirea în mâini
O zvârlim îmbufnaţi peste umăr,
Şi reîncepem căutarea-n pustie.
Mereu în alertă, mereu nesătui,
Mereu tot mai mult părem a dori
Dar la urmă, vedem că în palme
Ne-am ales doar c-un pumn de ţărână
Şi chiar şi acela e doar praf în vânt.
De-ar fi Isus ce doreşte a fi pentru noi
De-ar fi veşnicia mereu pe aproape,
De-ar fi gândul meu desprins de-„a avea”
Aş fi un alt om, şi inima-mi blândă şi nouă.
Făpturi noi ne doreşte să fim
Cu ochi mari ce privesc o lume neştiută
Cu urechi ce un zvon desluşesc
Ce doar urechi de îngeri descântă.
Şi e mai presus de-a avea
Şi chiar mai presus de a fi
Este Viaţa, Adevărul şi Sensul
Făr’ care viaţa îmi este nimic,
Doar un pumn de ţărână – doar tină.
ARI
