via Ex silentio (1) — Vultureşti
Câte mâini au mângâiat-o? Sau în grabă au îmbrâncit-o?
Câte vânturi au despuiat-o de „roșu”?
Câți ochi i-au citit vechile afișe?
Și pe unde s-a rătăcit, ignorată, bucata de clanță a cărei umbră va rămâne adânc imprimată în istoria acestei uși… intrare sau ieșire spre o altă lume?
Și praful, praful acela… despre câte tristeți și veacuri apuse ar dori să grăiască?
Zu oft treten wir unaufmerksam einer Tür die Schwelle… um einfach unseren Weg und unsere Wünsche zu folgen. Unaufmerksam auf all das Leben das uns umgibt… Unaufmerksam auf die Tür selbst, auf ihre Geschichte.
Multumesc, Doru. Sehr schön!
Arinuck ptl 
Toate aceste lucruri vechi sau clădiri sau locuri, au povestea lor și câte ne-ar putea spune, dacă ar vorbi?
Numai bine!
Ochi si urechi sa avem… La fel, multumesc!