post original aici
Mă refugiez în aur de toamnă,
În roșie-aramă și vaietele lungi,
Ale păsărilor grăbite să plece,
Ce-și uită penele aruncate, răsfirate pe lunci…
Mi-ascund sufletu-n cuiburi de păsări
Ce nu vor să plece,
Ce-mi vor fi prieteni tovarăși curând ,
Când vântul va zbura, fulgii de nea să-i răsfețe,
Copiii în larm-chiuind.
M-afund în drumuri știute de căpriori și vulpi furișate
În foșnet de frunze ce-au mai rămas
Și ele ..atât de uscate…!
Îmi vărs lacrimile-n lacul de aur, în apusul fierbinte
cu corp de balaur,
Îi dau ușurată lacrimile mele
Să le strălucească în noapte pe față-i ca niște stele…
‘Mi trimit Tatălui doruri de cer și de Pâine
De Domnul ce mi-e milă-n suspine,
Atunci când mi-e grea și abruptă cărarea
dar o urc sufletește,
Să-mi îmbrățișez… alinarea…
Sanda Tulics
4 octombrie 2017
Arinuck ptl 