prieteni

Imagine similară

sursa foto aici

Cum îți dai seama cine ți-e prieten și cine nu? Cine îți vrea binele și cine, de fapt, în toată mărinimia pe care ți-o arată, își bate joc de tine? Cum te aperi? Sau… trebuie să te aperi?

Cum îți dai seama când cineva profită de bunătatea ta și te consideră „fraier” sau „prost,” doar pentru că niciodată ușa ta nu i-a fost închisă, doar că niciodată nu s-a întâmplat să „nu ai timp” pentru problemele ei/lui, dar imediat după, uitate sunt toate? Cum te porți cu astfel de oameni?

Cum te faci vulnerabil în fața unora care atât așteaptă, să îți cunoască slăbiciunile pentru a le manipula, pentru a le ataca, pentru a te lovi când te aștepți mai puțin, pentru a folosi „asul din mâneca” la nevoie… întotdeauna în defavoarea ta? Care e inteligența aceea care să te facă să „miroși” oamenii și intențiile lor? Scria de curând cineva pe un blog despre tendința omului de a fi rău, de a deveni mai rău prin răutatea care i se arată… mă încăpățânam să cred că nu are dreptate. Că omul bun tot bun rămâne, orice i-ai face.

Dar poate că nu e așa.

Sunt pusă uneori (de pildă, azi) în situația de a cerne oamenii, de a hotărî cum trebuie să mă port cu unul sau cu altul, care ar trebui să fie reacția mea în fața unei replici sau a alteia. Păi nu știu… În final am ales să fiu eu. Să văd, să caut, să sper binele din celălalt, să cred binele… azi e mai ușor ca altădată. Poate așa e să fii în vale, să te vezi drept exact ceea ce ești. Nu te mai vezi deasupra nimănui.

Știu că socoteală dă fiecare după felul în care se poartă.

Și învăț să cred că a te face vulnerabil e un dar și o umblare mai plină de har decât cea „cu mască.”

Și mai știu că de mine depinde doar cuvântul pe care îl scot eu pe gură, atitudinea mea. Restul, nu e al meu. Mă poate răni, mă poate arunca la pământ câteodată, dar nu mă poate răpune. Iar Cel care a trecut deja pe aici, îmi va da și mie puterea de a ierta, de a mă ridica și de a merge mai departe. Pentru că mă iubește. Și crede mereu tot binele despre mine – pentru că mă privește prin Cristos, prin jertfa Lui. Restul, e purtare a crucii, lepădare de mine, dăruire altora – necondiționat.

Dar asupra acestor lucruri, om zăbovi altădată.  🙂

 

10 thoughts on “prieteni

  1. Nu cred ca Dumnezeu este un tiran care sa ne tina toata viata “rastigniti” ! 🙂

    “Noi, deci,prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreuna cu El, pentru ca dupa cum Hristos a înviat din morti prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
    https://biblia.resursecrestine.ro/romani/6

    “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc…, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata pe care o traiesc acum în trup o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine Însusi pentru mine.”
    https://biblia.resursecrestine.ro/galateni/2

      • Depinde de perceptia “încredintarea” fiecaruia !
        “Daca dai peste miere, nu mânca decât atât cât îti ajunge, ca sa nu ti se scârbeasca si s-o versi din gura.”
        “Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea întelept.Pentru ce sa te pierzi singur.”
        “Prin harul care mi-a fost dat eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai înalta decât se cuvine,ca sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a împartit-o Dumnezeu fiecaruia. – Romani 12:3 –

  2. Doar cei ce si-au rastignit firea pamânteasca asemeni lui Hristos, oferind-o semenilor, fara ca nimic în schimb sa primeasca, cunosc si vor cunoaste,adevarata viata si slava cereasca.
    Binecuvântari ceresti !

    • Rastignirea trebuie sa fie continua. Altfel… mda. Şi sincer, cred că se întâmplă chiar în viaţa asta să nu fiu în stare, temporar, să nu îmi doresc nimic în schimb, sau să nu pun nicio condiţie. “O, nenorocitul de mine…” suspina însuşi Pavel. E greu acolo, dar HARUL nu-l poţi găsi DECÂT acolo. E o taină…

    • Hoho… ce fain! Multumesc. Cred ca asa e. Dar si increderea asta in ce poti si ce valoare ai vine greu, si cred ca e important cum te invata ai tai sa te ridici dupa un esec. Imi vad adolescentul meu…

  3. N-ai cum sa stii mereu care prieten E prieten si care nu. Timpul cerne. Viata cerne. Experientele cern.
    Si da, mai bine fara masca. Macar stiu toti fix cum esti. Cine ramane, ramane, cine nu, e liber sa plece!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s