My Reformation 500 – Article

Related image

Because there is no other day like this, after I did translate the novel Luther and Katharina (Jody Hedlund) into Romanian for Scriptum Publishing House (here), this is the best article I found online about Luther and the real need of reformation we all are benefiting today of – it is as well number one in the Reformation-500 top 10 of Christianity Today publication – 500 Years After Luther: We Still Feel the pressure to Be Justified – original article here.

The best four quotes from it (this would be solely my opinion, of course), are these four:

“The mercilessness … hints at a tragic escalation of a phenomenon experienced not just by college students, but by everyone today—the pressure to perform, to make something of oneself, to become acceptable, to make a difference in the world, to justify one’s existence. It’s a phenomenon that cannot help but reinvigorate narcissism. It throws us back on ourselves, and when we falter in some irreversible way, we inevitably view self-harm as an option.”

“The law tells us what we ought to do; the gospel tells us what God has done. The law shows us that we need to be forgiven; the gospel announces that we have been forgiven.”

“busyness is more than a description of how we’re doing; it is one of our culture’s predominant indicators of worth and value, a measure of personal righteousness. The more frantic the activity, the better. The implication is that if we’re not over-occupied, we are inferior to those who are. As with all law-based barometers of self-worth (beauty, wealth, influence, youth, etc.), there is no enough.”

and by far the best:

“One of Martin Luther’s very first and most memorable expressions of his great discovery came in thesis 26 of The Heidelberg Disputation (1518). He wrote, “The law says, ‘Do this,’ and it is never done. Grace says, ‘Believe in this,’ and everything is already done.” The pressure to self-justify has been removed, and it has been replaced with freedom: the freedom to die and yet to live, to fail and yet succeed. The freedom to love, to serve, to wait, to laugh, to cry, to sit idle, to get busy—yes, even to play.”

Makes me think: How many of us thrive in living a holy life, relying on Grace solely, and how many of us live a cruel, merciless life of looking down on others and ourselves as well, on pretending a holy life that is not ours to produce, but God’s intimate work in our lives, and a proof of the reform our own life once experienced…

Thank you, Martin Luther, for your ‘overactive conscience” and your passion to go deep under the surface, for me to be able today to read the Scriptures in an understandable language, being free to walk in Christ’s grace, believing in His Forgiveness and His Holy Sacrifice on the Cross as being liberating and saving for this sinful soul of mine. Thank you for the comfort you provided by all you’ve done and fought for.

Păstorul. Sau mielul

descărcare

photographer Seyit Konyali – Beysehir Shepherd, Turkey

Sunt puține lucruri care să mă înduioșeze mai mult decât imaginea unui mieluț neajutorat, în brațele unui păstor bătut de ani și vânturi, duioșia cu care îl ține în brațe, blândețea cu care îl hrănește, îl încălzește… Tihna cu care omul acesta nu se grăbește, are răbdare să îl hrănească, să îl mângâie, alene, pe creștet… unde mi-e tihna? Calmul de a te așeza în mijlocul forfotei și de a savura o clipă de pace…

Beysehir - Seyit Konyali 2

și-apoi vezi asta. o forfotă continuă – iar omul nostru, îngândurat în miezul activității lui… dragi, după câte înțeleg eu. Cum sunt eu în mijlocul vieții mele dragi? A activității mele dragi? A oamenilor mei dragi? Și a celor… pe care învăț să îi îndrăgesc? Liniștită? Știu să mă opresc în miezul suferinței și să aleg creșterea dureroasă din ea? Suferința altora, sau a mea, bunăoară.

Și mai e câte o clipă când tânjesc după pieptul Lui, al Păstorului…

Beysehir - Seyit Konyali 3

pieptul Celui care mă primește, întotdeauna, așa cum sunt, așa cum nu îmi plac, așa cum nu mă știu eu iubi – El mă iubește. Așa cum nu mă înțeleg, așa cum nu mă știu alina… doruri pe care doar El le poate stâmpăra, doruri de o lume ce încă nu a răsărit, suflet de om obosit și chinuit de fire răzvrătită, și mereu mocnind sub dorința de bine și sfințenie… mereu întinând faptă bună, mereu întinând smerenia cu petec de mândrie.

La pieptul Păstorului, El – adăpost mie, pace mie, alinare mie… răsfăț de suflet, mie. Și ție… Pentru că este loc la pieptul Lui. După ce te-ai întins, epuizat, dezarmat, dezbrăcat de merite și titluri, fapte și orgolii – pe deal pustiu, pe care se înalță, încă, o Cruce.