Despre succes – sau darul smereniei

Ben Tibbetts - Taeschhorn Peak Swiss Alps

sursa – Ben Tibbetts – Täschhorn Peak, Swiss Alps

 

Exista o vreme când credeam că succes înseamnă să îți atingi obiectivele. Cu cât mai înalte, cu atât mai bine. Și ca un perfecționist încăpățânat ce sunt, nu m-am dat niciodată bătută. M-am luptat cu morile de vânt, dacă a fost necesar, am dărâmat reguli, am organizat, am condus, am croit cărări prin locuri neumblate, am fost exemplu… până m-a doborât mândria – mândria lucrului bine făcut, prin puterile și înțelepțirea mea, fără să știu a mulțumi pentru locurile umbroase din văi, unde lecțiile sunt mai greu de învățat, dar mai trainice, și mai de folos pentru viață… viața aceea în care rugăciuni grele și dureroase rămân fără răspuns, frunți se pleacă, privirile alunecă în zare, nedumerite, triste… timpul se oprește în preajma unui sicriu.

Adevăratele drame. Locul prețios în care ajungi să îți vezi starea, limitările, neputința, și în sfârșit capitulezi. Renunțând la „drepturi” și „pretenții,” „așteptări” și „etichete.” Pentru că nu Îl înțelegi pe Cel care ți-a îngăduit să ajungi până în acel loc. Pentru că nu înțelegi mai nimic din contextul în care dintr-o vale a Plângerilor se poate naște ceva bun, cu adevărat Bun… Suntem oameni. Doar oameni. Și unii învățăm ușor darul plecării frunții în supunere și smerenie, alții mai greu. Și mai sunt unii care nu învață niciodată.

Cernere de oameni. Uneori asta e tot ce contează cu adevărat – să știi, profund, cine este cel care îți este alături, și să înveți să fii pentru el tot ce poți, sau ce ești chemat să fii. Uneori umăr primitor pentru așternut frunte și vărsat durere. Alteori, privire întrebătoare, aducătoare de caldă și blândă mustrare. Și iarăși câteodată, mână încurajatoare, călăuză în vale lipsită de lumină.

Aleg azi, alături de atâția alții, să fiu aici. Prezență calmă, poate fără semețirea celui care crede că știe toate răspunsurile (pentru că nu le știu!), dar fără doar și poate prezență însoțitoare, tovarăș pentru cel ostenit, rănit, rătăcit, neiubit, respins… deloc desăvârșită. Dar aici.

 

6 thoughts on “Despre succes – sau darul smereniei

  1. Frumoase gânduri de Suflet !
    Oriunde alegem sa traim, calatorind prin viata, sa fim o binecuvântare, un balsam si o speranta, pentru cei dragi si pentru toti cei care ne-nconjoara, atunci vom fi cu-adevarat,vase de pret, umpluti cu a Domnului Comoara.
    O zi cu Soare în Suflet !

  2. Waw. Frumos scris. Îmi place poza. Îți taie respirația. Cine a ajuns pe un vârf de munte, sus sus de tot, și s-a întors întreg de acolo, vede altfel viața. Mai înțelept.Cred că Umberto Eco sau Cohelio au scris de căutarea sensului în lumea largă, și acesta era chiar lângă căutător…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s