sursa aici
sursa aici
sursa articolului original aici
E greu să știi care sunt cu adevărat nevoile cuiva care a trecut printr-o pierdere, și chiar mai greu să știi ce să spui. Dar potrivit American Psychological Association, studiile arată că majoritatea oamenilor își pot reveni dintr-o pierdere dacă au suport (sprijin) social — și atunci, cum le poți oferi sprijinul tău? „Lucrez cu oameni care au trecut prin traumă, iar doliul este un proces care ia timp,” spune psihologul Deborah Serani, PsyD, autor premiat al lucrării Depression in Later Life. „Obiectivul, atunci când vorbești cu cineva care a suferit o pierdere enormă, este să îți exprimi grija și compasiunea din inimă, într-un mod care să nu minimalizeze, să nu invalideze și să nu pricinuiască o furtună emoțională.” Pur și simplu transmite celui îndoliat că ești acolo pentru el/ea – și le va fi de cel mai mare ajutor. „Expresii precum Sunt aici pentru tine îi ajută pe cei îndoliați să se simtă mângâiați, și nu dirijați,” ne spune Dr. Serani.
Deși oferte de genul Spune-mi dacă ai nevoie de ceva, orice par fraze utile, în realitate, pun presiune pe cel îndoliat să vă găsească ceva de făcut (în plus, această relatare îți va demonstra de ce ar trebui să nu mai spui niciodată spune-mi dacă ai nevoie de ceva). În schimb, alege o sarcină și spune-i pur și simplu că o vei face. „Uneori cele mai mărunte lucruri înseamnă cel mai mult,” ne spune Joan E. Markwell, autoarea Softening the Grief, care și-a pierdut fiica bolnavă de cancer. Îl puteți elibera pe cel îndoliat de unele dintre poverile de zi cu zi oferindu-vă să veniți să îi spălați hainele murdare, sau să călcați, sau orice altă treabă prin casă, să le faceți cumpărăturile sau orice altceva.
Printre unele lucruri pe care nu ar trebui să le spui niciodată unui văduv/unei văduve se numără și afirmația „Ești atât de puternic/ă.” Chiar dacă ar trebui să fie un cuvânt de încurajare, cuvintele tale pot fi percepute drept orice altceva, numai încurajare nu. „Suntem epuizați din încercările noastre de a părea puternici când suntem slabi de tot,” spune Markwell. „Fundamentul puterii noastre este vătămat, și trebuie reconstruit încetul cu încetul.” În schimb, recunoașteți că este greu să fii puternic și că e în regulă să nu fii bun de nimic pe moment. „Această atitudine îi va elibera de presiunea de a se purta și a afișa o stare pe care nu o simt în acel moment,” ne învață Markwell.
Un sondaj despre doliu, efectuat de Slate și editorul Meghan O’Rouke, autor al uneia din cele mai sfâșietoare memorii ale unei femei care au depășit imposibilul, The Long Goodbye, a descoperit că exprimarea falsă de sprijin și mângâiere rănesc. Nu presupuneți niciodată că cel îndoliat crede într-o forță superioară, sau chiar dacă acesta este un om credincios, nu presupuneți că va fi de ajutor invocarea „unei rațiuni,” a „unui loc mai bun” sau a „planului lui Dumnezeu.” În schimb, participanții la sondaj au căutat pur și simplu recunoașterea și acceptarea doliului lor, fără nicio condiție. „Atunci când stai de vorbă cu cineva îndoliat, recunoaște că nu sunt multe lucruri care să poată să compenseze durerea celui îndoliat,” ne spune Dr. Serani. „Pur și simplu nu le puteți compensa pierderea,” este și Markwell de acord. „Nu există niciodată un sens sau o motiv suficient de bun pentru a-i lua pe cei dragi ai noștri de lângă noi,” spune ea. Exprimarea acestui lucru îl poate ajuta pe cel îndoliat să se simtă validat, prețuit.
Un mod garantat de a minimaliza pierderea cuiva? Spune-le că nu sunt prima persoană care au pierdut pe cineva drag. „Ne dăm seama că o mulțime de oameni pierd pe cineva drag, dar eu sunt primul care am pierdut copilul, părintele, fratele, mătușa mea,” spune Markwell. „Faptul că ni se spune că alții și-au văzut mai departe de viața lor, nu micșorează în inima noastră durerea.” În schimb, ea ne sfătuiește să schimbăm direcția afirmației, subliniind că nu folosim experiențele altor oameni pentru a compara sau a judeca. „Asta ne anunță cât de greu s-au luptat și alții, la rândul lor, dar că în cele din urmă au reușit, cumva, să meargă mai departe,” spune Markwell.
Unul dintre semnele că ești un om empatic este evitarea platitudinilor de genul „Timpul vindecă toate rănile.” Studii recente au demonstrat că cele cinci stadii ale doliului (negare, furie, negociere, depresie și acceptare) nu există pe rând, ci eventual într-o ordine oarecare, sau chiar toate deodată – deci nu putem spune că cineva „depășește” perioada de doliu într-un anumit timp specificat. „Atunci când stai de vorbă cu cineva îndoliat, concentrează-te asupra momentului de față și nu pe viitor, și nu stabilește un termen limită pentru doliu,” ne spune Dr. Serani. Markwell descrie doliul drept fiind o rană care face o crustă, dar care nu se vindecă niciodată în întregime, prin urmare când îți exprimi speranța că durerea se va mai ameliora, cel mai important lucru este să îl reasiguri pe cel îndoliat că vei fi în permanență aproape.
Una dintre etichetele (bunele maniere) legate de înmormântare pe care toți ar trebui să o cunoască este când să nu împărtășească propriile experiențe – chiar dacă i se par relevante. Chiar dacă dorești că empatizezi cu cel îndoliat, să fii aproape de a pierde pe cineva drag, chiar dacă este terifiant, nu este același lucru. „Nu ai decât o idee despre cum te-ai fi simțit, probabil, dacă chiar s-ar fi întâmplat să pierzi pe cineva foarte apropiat,” spune Markwell, deci exact asta ar trebui să spui. Recunoaște că deși nu poți decât să îți imaginezi situația prin care trece persoana îndoliată, vei fi acolo, să o/îl ajuți să îți poarte povara. Astfel, discuția se centrează pe ei, cei aflați în suferință, și nu asupra ta, ne spune Markwell.
Chiar dacă ești în căutarea cuvintelor desăvârșite pe care să le scrii într-un mesaj de condoleanțe, s-ar putea să nu le găsești. E în regulă să recunoști că nu știi ce să spui. „Nu e niciodată ușor să te confrunți cu moartea,” ne spune Dr. Serani. ”Chiar dacă știm că e parte inevitabilă din viața aceasta, a vorbi despre moarte este ceva la care cei mai mulți dintre noi chiar nu ne pricepem, pentru că subiectul acesta este atât de dureros.” Deci recunoașterea faptului că ai rămas fără cuvinte poate fi cea mai sinceră expresie a condoleanțelor. „Afirmații precum aceasta sunt adevăruri ale momentului, și pentru că sunt spuse din inimă și sunt reale, vor oferi mângâiere,” spune Dr. Serani. „Prin aceasta ne concentrăm pur și simplu asupra momentului, așa cum îl simțim și asupra realității situației – anume că cineva nu poate repara lucrurile, chiar dacă își dorește ca totul să fi stat altfel.”
Știința a demonstrat că trebuie să încetăm să ne mai simțim prost pentru că nu ne simțim bine, iar acest lucru este valabil și pentru doliu. Oricum s-ar simți cel îndoliat (trist, furios, cuprins de jale și dor, paralizat emoțional), e în regulă, iar sublinierea faptului că emoțiile lor sunt valide este un mod extraordinar de a fi suportiv. Ar trebui să vă „concentrați asupra sentimentelor celor îndoliați,” ne spune Dr. Serani. „Nu fiți directivi, lăsați-l pe cel îndoliat să fie așa cum e, nu trebuie să le spuneți cum ar trebui să se simtă.” În plus, chiar dacă perspectiva lor asupra vieții s-a schimbat – poate definitiv – reasigurați-i că sprijinul vostru pentru ei nu se va schimba, spune Markwell.
Îmbrățișarea are beneficii magice asupra sănătății — iar atingerea fizică poate fi tot ce trebuie pentru a-l face pe cel îndoliat să se simtă mângâiat. „Uneori nici un cuvânt nu poate umple golul,” spune Dr. Serani. „Dacă nu știi ce să spui sau ești îngrijorat că ai putea supăra o persoană îndoliată, oferă o îmbrățișare sau o atingere pe umăr. Poate spune totul.” Un studiu al Greater Good Science Center din cadrul Universității California, Berkeley, a demonstrat că emoții precum simpatie și dragoste pot fi transmise prin atingere. În plus, cel mai mare ajutor pe care îl puteți oferi la un moment dat cuiva va fi să nu spuneți nimic, ci doar să fiți acolo, să ascultați ce are acel om de spus. „Ascultarea este o prioritate, și este atât de necesară,” afirmă Markwell. „Pur și simplu ascultați. Nu judecați. Nu oferiți sfaturi. Cel îndoliat are nevoie de atât de puțin pe moment, și de mult mai multe lucruri în timpul ce va urma.”
Bits of my life that I want to capture with words
REVISTA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI * LITERATURĂ, ARTĂ ȘI CULTURĂ
„Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“
Facts, ideas, and images from the shoreline of science.
Reflections of a Dietetic Intern Through the Inaugural WVU ISPP Class
Traditional Egalitarian Torah Study
Pentru o informare corecta!
Photography - Oman & UK.
A Post a Day May 2019 - May 2020 / All pictures posted are taken by Dave Bignell
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
Fotografia, Literatura, Música, Cultura.
looking through the lens
Celebrating Life And Living Without The Denial Of Loss And Grieving
repaus cu cap
Tips, tricks, and tools for gardening in a forest community
reflections on bearing the weight of the wait
Note cu caligrafie înghesuită
Ecoarta
Bits of my life that I want to capture with words
REVISTA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI * LITERATURĂ, ARTĂ ȘI CULTURĂ
„Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“
Facts, ideas, and images from the shoreline of science.
Reflections of a Dietetic Intern Through the Inaugural WVU ISPP Class
Traditional Egalitarian Torah Study
Pentru o informare corecta!
Photography - Oman & UK.
A Post a Day May 2019 - May 2020 / All pictures posted are taken by Dave Bignell
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
Fotografia, Literatura, Música, Cultura.
looking through the lens
Celebrating Life And Living Without The Denial Of Loss And Grieving
repaus cu cap
Tips, tricks, and tools for gardening in a forest community
reflections on bearing the weight of the wait
Note cu caligrafie înghesuită
Ecoarta
Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!
Blogul din tir
*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *
Anytime Anywhere
Taraba cartilor de altadata. Nerecomandat minorilor
Great Blue Herons: A study in patience and grace
Gedanken und Denkanstöße, Reisen und Fotografie
czyli kilka słów i przemyśleń z fotografią w tle