Articol original aici – Family Life
Oferind speranţă celor îndoliaţi de sărbători
Ah, Crăciunul: aroma fripturii din cuptor… sunetul colindelor intonate de copii… amintiri cu bunicul care ne istorisea povestiri despre „cum era când eram eu copil…”
Uneori mi se pare că 25 decembrie este o zi fermecată, când o lume întreagă se oprește în loc. E o zi încărcată de nenumărate așteptări și vise – toate legate cu panglici roșii și verzi și ascunse bine sub brăduții de Crăciun…
Însă pentru mulți, sărbătorile pot fi o perioadă încărcată de jale și o singurătate fără margini. Lipsa cadourilor și scaunele neocupate nu fac un secret din faptul că viața s-a schimbat.
Majoritatea dintre noi își dau seama că e normal ca cei îndoliați să simtă o mare tristețe și jale în timpul sărbătorilor. Și știm că Dumnezeu poate lucra prin noi pentru a aduce mângâiere, încurajare și părtășie celor cu inima zdrobită. Dar dacă sunteți asemeni mie, și voi v-ați întrebat, „Cum pot oferi speranță celor îndoliați în timpul sărbătorilor?”
Cadoul ascultării
Unul din cele mai prețioase daruri este gestul simplu de a asculta.
Patrick, fiul de 19 ani al lui Jane și Roger Palmer a decedat subit în toamna anului 2003 în urma unei bronhopneumonii acute. A intrat în comă și a murit în timpul somnului, la internat la colegiu. Jane spune, „Să fii prezent și să asculți este atât de important. Oameni bineintenționați simt uneori că trebuie să facă ceva, să îți amintească un verset, sau să îți dea soluții.”
În locul acestor soluții, Jane spune că cel îndoliat se simte mângâiat de oameni a căror inimă înțelege, și a căror simplă prezență le transmite sentimentul că „Îmi pasă.”
Linda Spann, al cărei prim soț (Jimmie) a murit de cancer, ne sugerează: „Lăsați-i să plângă dacă simt să plângă. Lăsați-i să râdă… Să fii acolo și să le arăți oamenilor că îți pasă e cel mai important lucru.”
Cu toate că Jimmie fusese un creștin convins iar Linda știa că el era de acum în rai, inima ei era frântă. A fost binecuvântată să le aibă alături pe fiicele ei și pe alții care au ales să o însoțească și să pună în practică cuvintele versetului din Romani 12:15b: „Plângeți cu cei ce plâng.”
Tommy Tenny, autorul Trust & Tragedy, spune:
Ce ar face Isus în situația noastră? Știm că a plâns la mormântul lui Lazăr. Poate că tu nu rosti cuvintele de înviere cu autoritatea pe care o avea Isus când l-a înviat din morți pe Lazăr, dar cu siguranță poți plânge cu pasiunea pe care a avut-o Isus când a plâns a plâns pentru moartea unui prieten.1
Cadoul aducerii aminte
E încurajator ca prietenii și membrii familiei să vorbească despre sărbătorile pe care cândva le-au petrecut cu cei decedați și să îți amintească toate lucrurile bune. Cei care sunt îndoliați își doresc să vorbească despre cei pe care i-au pierdut. Poate chiar își vor dori să vorbească despre niște detalii neplăcute ale unei boli, alături de un prieten apropiat sau un membru al familiei. Oricum ar fi, oferiți-le spațiul de care au nevoie pentru a vorbi, și dați-le ocazia de a fi parte la întrunirile organizate cu prietenii sau familia cu ocazia sărbătorii.
Nu uitați că sunetele, mirosurile și imaginile tipice sărbătorilor pot provoca emoții puternice. Cei cu inima zdrobită vor resimți probabil absența celui drag în mijlocul familiei sau a prietenilor aflați împreună. Lăsați-i să simtă că nu îi judecați dacă se simt îndurerați… aceasta este parte a procesului de vindecare.2
În Galateni 6:2 ni se spune „Purtați-vă poverile unii altora și veți împlini astfel legea lui Cristos.”
Făcând astfel, cel de lângă voi se va simți valorificat și iubit. Jane spune, „ E un sentiment foarte vindecător și consolator atunci când alții își aduc aminte sau onorează amintirea celui drag care nu mai este. Cel mai mic gest este foarte apreciat – o îmbrățișare, un telefon, un e-mail, o felicitare.”
Cadoul mângâierii cu mângâierea de care voi ați avut parte
Dacă ați experimentat o pierdere asemănătoare prietenului sau rudei voastre îndoliate, cereți-I lui Dumnezeu să vă dea abilitatea de a mângâia cu mângâierea de care voi ați avut parte. Paul David Tripp spune în broșura sa, Doliul: Cum să găsești din nou speranță3:
Mângâierea pe care Dumnezeu ți-a oferit-o nu este doar lucrarea Lui plină de dragoste față de tine, ci este și chemarea Lui pe care ți-o face de a sluji altora. Ai avut parte de durerea pierderii, dar ai început să primești și experiența mângâierii pe care doar Domnul o poate oferi.
Pentru Jane a fost deosebit de util atunci când alți oameni care au pierdut la rândul lor un copil au început să ia legătura cu ei. Au primit cărți poștale și cărți de la străini care nu doreau decât ca familia Palmer să știe că îi înțeleg și că le pasă de ei.
Un străin care pierduse un copil i-a trimis lui Jane o ștampilă cu forma unei inimi. În interiorul inimii scrie „Întotdeauna în inima noastră – Patrick”. Jane intenționează să folosească ștampila aceea atunci când își va scrie felicitările de Crăciun anul acesta.
Familia Palmer s-a simțit consolată atunci când i-au încurajat pe prietenii lui Patrick și alte familii care au pierdut la rândul lor pe cineva drag. Crăciunul trecut au împărțit cruciulițe celor din familie, în amintirea fiului lor. De acest Crăciun, Jane dorește să ofere ornamente de pom (cruciulițe din cristal) și câteva exemplare din cartea Streams in the Desert altor familii care și-au pierdut copiii.
Cadoul neobișnuitului
Încurajați-vă prietenul îndoliat să ia în considerare să facă ceva neobișnuit în timpul acestor sărbători de iarnă. Linda ne spune, ”Dacă au copii adulți, îi îndemn să petreacă Crăciunul alături de unul dintre copiii lor adulți acasă la aceștia sau să călătorească undeva în această perioadă.” De asemenea îi îndeamnă pe cei înrudiți cu cei îndoliați să fie atenți cu sentimentele acestora și le spune, „Uneori copiii vor trebui să sacrifice ceea ce și-au plănuit să facă de Crăciun, pentru a fi cu mama sau cu tata.”
Jane spune, „Sărbătorile sunt foarte dificile după pierderea cuiva drag, mai ales a unui copil. … A urma anumite tradiții speciale din trecut ar putea fi prea dureroase pentru o familie îndoliată.”
După moartea lui Patrick, își aminteștea ea, a fost prea dificil emoțional să pună ornamentele speciale de familie în brad. În schimb, au cumpărat un brăduț mai mic și câteva ornamente noi. Familia ei a închiriat o cabană pentru Crăciun. Ea spune, „O familie îndoliată ar trebui să se simtă liberă să își sărbătorească Crăciunul în orice mod care le permite, prin harul lui Dumnezeu, să supraviețuiască sărbătorilor.”
Poate de aceste sărbători vei dori să îți însoțești prietenul sau ruda îndoliată și să vă înscrieți într-un serviciu de voluntariat împreună. Chiar dacă poate fi încurajator pentru cel îndoliat să se orienteze spre nevoile altora, acest lucru poate fi intimidant dacă îl face de unul singur. Voluntariatul în comunitate pentru a împărți jucării și mâncare, a oferi o mână de ajutor la activitățile de Crăciun din cadrul bisericii, sau a împărți coșuri cu mâncare la centrele-adăpost din vecinătate pot înviora sufletul cuiva.
Cadoul prieteniei statornice
Procesul de doliu variază de la un om la altul. Georgia Shaffer ne scrie că perioada cuprinsă între primele 6 și 18 luni (după deces) este în general cea mai dificilă perioadă. „În timpul acesta, cei apropiați au încetat să îl mai caute activ pe cel îndurerat, dar în același timp este un stadiu când amorțeala începe să se disipeze și realitatea aceasta devine tot mai limpede: Viața s-a schimbat pentru totdeauna.”4
Linda ne reamintește că este important să includem prietenii văduvi în activitățile noastre de sărbători, chiar dacă ne vor refuza în ultima clipă. „Dacă este vorba de o văduvă, un cuplu ar trebui să se ofere să se ducă să o ia cu maşina. Nu vă aşteptaţi să vină singură.” Ea ne spune că este de asemenea de folos să ne aducem prietenii care au pierdut un partener de viaţă şi să stăm împreună. „E dificil să stai într-un anumit loc în care obișnuiai să te afli întotdeauna cu partenerul tău.”
Ea ne spune, „Îmi aduc aminte acum câțiva ani când mă temeam să vorbesc cu cineva [care pierduse pe cineva drag] pentru simplul motiv că nu știam ce să spun. Dar nu prea contează ce spui, ci faptul că le transmiți că îți pasă.”
Darul rugăciunii
Rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea dragostea și înțelepciunea Lui pentru a-i sluji pe cei cu inima frântă. În Iacov 5:16b ni se spune „Mare putere are rugăciunea celui neprihănit.”
John MacArthur spune, „Du-le durerea lor înaintea Domnului. Roagă-L pe El să le vindece inima, să le înnoiască puterea și să îi umple de dragoste și mângâierea Duhului Său cel Sfânt.”5
Poate doriți să le trimiteți câte o notă ocazională prin care să le împărtășiți că vă rugați pentru ei și să le dăruiți un verset biblic preferat, precum:
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre.”
— 2 Corinteni 1:3-4a
„Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”
— Ieremia 29:11
Atunci când luminile de Crăciun strălucesc în vitrine și steluțe lucitoare sunt prinse în vârful bradului, rugați-vă ca prietenii voștri îndoliați, să accepte, prin credință, speranța lui Isus Cristos. Poate doriți să le împărtășiți cuvintele lui Paul David Tripp:
În mijlocul întunericului, poți vedea cea mai strălucitoare lumină a adevărului lui Dumnezeu. … În moarte, poți sărbători sfârșitul povești într-un mod în care nu ai făcut-o niciodată înainte… Îți doresc să privești prin întuneric și să vezi lumina lui Cristos. În cea mai adâncă tristețe, îți doresc să primești mângâiere de la Singurul care o poate da.6
În timp ce citiți povestea de Crăciun din (Evanghelia după) Luca, rugați-vă ca Dumnezeu să vă ajute să acceptați suveranitatea lui Dumnezeu. Jane ne spune că ea, Roger și Preston au ajuns să înțeleagă, „Doar datorită nașterii morții și învierii lui Isus am fost în stare să stăm în picioare. Viețile noastre sunt cu adevărat veșnice… Crăciunul ne aduce realitatea și promisiunea unei scumpe reîntâlniri în ceruri cu Isus, și cu fiul nostru preaiubit, Patrick.”
Cadoul speranței
Nu uitați că cei cu inima frântă vor experimenta și bucurie și tristețe în timpul sărbătorilor. Phyllis și Kenneth Wezeman împărtășesc următoarele în cartea lor, Finding Your Way after Your Child Dies7:
Atunci când cineva lipsește în mijlocul distracției și al festivităților, lasă în urma sa o prăpastie imensă… Tradiții de familie precum a orna bradul, a deschide cadourile sau admirarea luminițelor din cartier, toate astea pur și simplu nu mai sunt la fel.
Cu toate acestea, în ciuda sentimentului de pierdere incredibilă, Dumnezeu poate lucra prin oamenii săi, pentru a oferi mângâierea Sa fără măsură. Atunci când împărtășim povestea de Crăciun, celui îndoliat i se va aminti speranța noastră eternă. Cei doi Wezeman ne spun:
Noi credem că Isus devine un copil ca al nostru… și suntem uluiți de dragostea lui Dumnezeu. Ne aducem aminte de îngerii care au sărbătorit nașterea lui Isus – și suntem uluiți de faptul că au ieșit în întâmpinarea copilului nostru scump în ceruri.
Adevărata semnificație a Crăciunului nu sunt cadourile legate cu panglici roșii și verzi, ascunse sub brad. Ci este speranța fără sfârșit, prin Mântuitorul nostru – speranța pentru ziua de azi… și o veșnicie de zile de mâine.
După cum spune Dennis Rainey, „În mijlocul întunericului… steaua din Betleem strălucește frumos.”
25 cadouri de Crăciun sau Aduceri-Aminte pentru cei cu inima zdrobită
1. Un copac plantat în curtea familiei, în amintirea celui drag
2. O biblie, o crăciuniţă (o Poinsettia) sau o carte deosebită – oferită ca un semn al aducerii aminte
3. O slujbă sau întâlnire de „pomenire” într-o biserică sau un mediu neformal, cald
4. Filmări ocazionale cu cel care nu mai este (mai ales una din activitățile pe care familia nu le-a înregistrat)
5. Un album cu poze ale celui drag
6. Ornamente speciale de Crăciun (spre exemplu, dacă cel trecut înneființă cânta la pian, un ornament în forma unui pian)
7. O carte deosebită precum Streams in the Dessert și When Life is Changed Forever
8. Un obiect personal care să fie reprezentativ pentru personalitatea sau darurile celui care nu mai este
9. O excursie-cadou la o cabană/pensiune, sau într-un loc care i-a plăcut celui drag care nu mai este în viață
10. O poezie originală despre cel decedat
11. Un jurnal alcătuit de prieteni și membrii ai familiei, cu amintiri despre cel decedat
12. Un tribut scris adresat celui decedat (The Best Gift You Can Ever Give Your Parents de Dennis Rainey și David Boehi, vă explică mai pe îndelete cum puteți face asta.)
13. Să îi ajutați să își scrie felicitările de Crăciun
14. Să îi însoțiți la cumpărăturile de Crăciun sau să faceți cumpărăturile în locul lor
15. Întrebați-i dacă le-ați putea decora casa pentru Crăciun
16. Fursecuri de Crăciun pregătite acasă
17. Aranjarea fotografiilor familiei în albume
18. Invitați-i să vă ajute să decorați o căsuță din turtă dulce
19. Oferiți-vă să îi luați cu mașina pentru slujba de Crăciun de la biserică și la întâlnirile speciale de sărbători cu prietenii
20. Ajutați-i să cumpere „darul potrivit” pe care să îl dea altora în amintirea celui drag care a decedat
21. Decorarea unui pomișor cu ornamente care au o amintire specială legată de cel drag
22. Ajutați-i să își noteze amintirile din vacanțe sau de sărbători
23. Organizați un serviciu de comemorare cu aprindere de lumânări pentru prieteni apropiați și membrii ai familiei
24. Petreceți o seară în familie cântând câteva dintre colindele și cântecele preferate ale celui decedat
25. Oferiți-le celor îndoliați un jurnal gol pentru a-și strânge pe paginile lui versete biblice care le amintesc de prezența lui Dumnezeu, cum ar fi 2 Corinteni 1:3-4a și Ieremia 29:11
1. Tommy Tenney, Trust & Tragedy, (Nashville, Tennessee: Thomas Nelson, 2001) pg. 99.
2. www.mayoclinic.com, “The dagger in the heart called grief: Editor’s note,” 11/7/05.
3. Paul David Tripp, Grief: Finding Hope Again (Winston-Salem, NC: VantagePoint Books, 2004) pg. 14.
4. Shaffer, Georgia, “Understanding Grief,” http://www.family.org, ©2005 Focus on the Family. 11/7/05.
5. John MacArthur, Safe in the Arms of God (Nashville, Tennessee: Thomas Nelson, 2003) pg. 168.
6. Paul David Tripp, Grief: Finding Hope Again (Winston-Salem, NC: VantagePoint Books, 2004) pg. 15.
7. Wezeman, Phyllis Vos and Kenneth R, Finding Your Way after Your Child Dies (Notra Dame, Indiana, ave maria press, 2002) pg. 44-45.
Arinuck ptl 