Liniște

sursa aici

O zi chinuită. În care fulgi de zăpadă cad răzleți ba în sus, ba în jos… de nu mai știi care cenușiu e cerul – cel de jos, sau cel de sus.

O zi chinuită. De durerile mele. Și ale altora.

O zi chinuită. De lipsă crasă de bunătate. Sau de lipsuri crase în trecut, sau poate de un trecut prea burdușit de multe dureri… cine știe.

O zi chinuită de tăcere grăitoare.

Și peste toate, aștept, în tăcere, să Se aștearnă Pacea – aceea care întrece orice pricepere. Că dacă încerci să pricepi, numai de pace nu este loc. Dar întotdeauna este loc, miraculos, de Pacea aceea. Neînțeleasă. Și după care tânjim adesea, fără să ne dăm  măcar seama că „asta era! asta-mi lipsea!”

Și până atunci, las să se prelingă lumină peste partiturile mele. Degetele mi se întind, leneșe, pe clape îngălbenite de vremi, mângâind ușor suprafața ce îmi aduce aminte că este o limită la toate. O limită netedă. curată, trasată de Cel ce nu va îngădui să mă încarce cu nimic mai mult decât neapărat nevoie ca să mă reped în brațele Lui. Orice este mai puțin de atât, pare acum zadarnic.

Pacea Lui peste inimile voastre.

Mulțumesc de tihnire, Doru!

Satisfacția pacientului – himeră?

Imagini pentru survey

sursa foto – aici

https://www.kevinmd.com/blog/2018/01/patient-satisfaction-surveys-worthless-heres.html

Chestionarul de evaluare a satisfacției pacientului este lipsit de valoare. Iată de ce

Ani de zile, [sistemul american de asigurări medicale] Medicare a condiţionat finanţările în spitale de propria definiţie de îngrijire de calitate. Spitalele cu scoruri slabe de perfornamţă pot fi penalizate cu până la 2% din banii pe care îi primesc de la Medicare pentru serviciile furnizate.

Ca parte a evaluării calităţii folosite de Medicare, chestionarele sunt folosite pentru a măsura experienţa şi nivelul de satisfacţie al pacientului. Unul dintre componentele evaluate de chestionarul folosit de Medicare este controlul durerii, pe care ei îl descriu după cum urmează:

[Controlul durerii

Măsurat ca procent din pacienţi care au raportat că durerea lor era „întotdeauna” controlată. Aceasta înseamnă că durerea pacientului a fost bine controlată iar echipa de spital a făcut tot ce le-a stat în putință pentru a ajuta.]

Eu unul nu sunt sigur, dacă Medicare are editori IT, dar aşa arată un print-screen de pe website-ul lor. Sublinierea pe care o fac la acea durere „întotdeauna” controlată, pe care mulți pacienți o asociază cu „complet lipsit de durere,” este unul din motivele din care avem un consum epidemic de opioide [în America…].

Cât de validă este satisfacția pacientului ca o măsură a calității? S-au efectuat studii discutabile asupra acestui aspect, dar un articol recent publicat în JAMA Internal Medicine implică faptul că răspunsul este „cel mai probabil invalid.”

Cercetător al Departamentului de Medicină comunitară și a familiei din cadrul Universității din California, Davis, au evaluat 1141 pacienți imediat după ce au efectuat 1319 vizite la 56 medici de familie diferiți; 897 vizite au implicat una sau mai multe probleme ridicate de pacienți, din care 1441 (85%) au fost satisfăcute. Autorii nu au comentat asupra procentului, dar o rată de răspuns de 85% al cerințelor pacienților pare destul de înalt.

Între 10% și 18% dintre cerințele pacienților pentru a primi medicamente de durere, bilete de trimitere, bilete pentru analize la laborator și o schimbare a medicației, alta în afară de antibiotice sau medicație antialgică au fost respinse, și au contribuit la consecința unei scăderi semnificative statistic al nivelului de satisfacție al pacienților, de la 9 la 20 de percentile după ce rezultatele au fost ajustate la numeroasele caracteristici ale pacienților cunoscute a afecta nivelul de satisfacție, cum ar fi vârsta, sexul, rasa/etnia, nivelul de educație, statusul marital, indicele de masă corporală, sănătatea generală auto-apreciată, statusul de sănătate psihică, factori de personalitate, nivelul de satisfacție general în viață, îngrijorările legate de simptome, alte consulturi în antecedente și preferatul meu – scepticismul medical.

Refuzul în fața cerințelor pacienților în ce privește testele imagistice, antibioticele, alte teste, au apărut în 34%, 14%, și respectiv 9.5% din cazuri, dar aceste refuzuri nu au provocat o scădere semnificativă a procentelor de satisfacție a pacienților.

Antibioticele au fost cerute în doar 107 din cazuri – un eșantion mic, care poate explica o lipsă a asocierii cu o rată mai scăzută a satisfacției pacienților. Autorii au sugerat că probabil medicii vor experimenta mai multe situații în care vor fi nevoiți să refuze acordarea de antibiotice, dat fiind interesul recent acordat acestui subiect.

Ei consideră că o soluție la problema unei satisfacții reduse a pacienților după ce le-au fost refuzate cerințele ar putea fi adresarea acestui aspect prin „educație clinică țintită în tehnici de comunicare pentru a aborda cerințele pacienților.” Această instruire ar putea fi bazată pe crearea unei experiențe pozitive pentru pacient, chiar dacă acestuia i se refuză o cerință inadecvată, adoptând o abordare așa-numită „stăm și vedem ce se întâmplă”, atunci când pacientul a solicitat un serviciu sau un lucru considerat neindicat de către clinician. Însă nu este cunoscut dacă pacientul va fi satisfăcut de o asemenea strategie.

O altă opțiune pe care autorii nu au luat-o în calcul ar fi educarea pacientului pentru a avea așteptări realiste și pentru a aprecia costurile legate de servicii inutile.

După părerea mea, o soluție chiar mai bună ar fi să renunțăm la chestionarele de satisfacție a pacientului.

 „Scalpelul Sceptic” este un chirurg care scrie pe blogul său autointitulat la fel, Scalpelul Sceptic. Acest articol a apărut inițial în Physician’s Weekly.
Părerea mea – dacă mai contează – este că acesta este unul din exemplele minunate că până ajungem noi în România să folosim instrumente validate și folosite la greu de alții în lume, utilizatorii cronici și renunță deja la ele. Ironia sorții.