Monday musing – Dărnicia şi sănătatea

https://wp.me/p8BHrK-1iR

O postare interesanta pentru azi.

Alegem să NU dăruim, să nu NE dăruim, şi ne trezim nefericiţi şi încărcaţi de dureri undeva pe drum câţiva ani mai târziu şi ne apucăm, amărâţi să căutăm vinovaţi. Alţii decât noi, evident.

Cercetaţi-vă singuri, deci.

Ştiinţa nu poate decât sa confirme Scriptura. Când e deschisă să cunoască Adevărul.

O zi plina de har! Și dărnicie!

MINCIUNI

source here

Oamenii așteaptă din partea mea să mint. Adică să nu le spun adevărul pe care îl cunosc, ca și când prin faptul că nu îl rostesc, viața e mai suportabilă dintr-odată.

E ceva cultural? Noi, românii, suntem mai sensibili la adevărurile dureroase? Adică nu le putem înghiți la fel de ușor ca americanii?!?

Mi se tot impută drepturile pacientului… cum că are el dreptul să afle numai atât cât dorește neapărat. Dar cum rămâne cu deciziile care trebuiesc luate în funcție de ceea ce eu aleg să spun sau nu? Să fim serioși. Dacă vreau, pot spune o mulțime de lucruri pacientului, și să îl și las cu impresia că el chiar și-a dorit să îi spun toate acele lucruri… Arta comunicării i se spune. Și încă ceva, de nișă – arta comunicării veștilor proaste.

Și cu toate astea… rămâne o jale. După ce trec toate, pacientul se stinge la un moment dat, familia nu te iartă. „A murit de inimă rea… ați ținut neapărat să îi spuneți despre cancer…” Iar eu încercam să îi explic de ce nu ne oprim la suspiciuni de cancer și că trebuie confirmate, și că nu orice „pată pe plămân” înseamnă sfârșitul lumii… l=am convins că trebuie să se ducă la puncție, și s-a dus. „Nu era cancer, doamna doctor. Nu era cancer. Dar tot a murit. Numa’ de inimă rea, că de altceva… n-avea de ce să moară. Nu trebuia să îi spuneţi lui de cancer!” Înțelegeți. Omul preferă să trăiască cu minciuna că …. nu e așa cum se teme el că e. Sau că ar putea fi. Nu contează că o „pată” trebuie operată, sau că alta se tratează cu antibiotic, sau că alta… tuberculostatice. „Lasă-mă în păcatul meu să cred că sunt bine.” Aha.

Deci după bucuria de a fi aflat „vestea bună” că totul este cum nu se poate mai bine, urmează uluirea că „totuși, culmea, nu mă simt la fel de bine precum spuneți că ar sta lucrurile.” „Dar durerea asta… nu mai scap de ea. Nu știu ce-o fi. Oi fi tras curent, ceva. Mă dor șalele, am fost la fizioterapie și nimic!” Numa’ să nu îi spui că are un alt bai acolo…

Și mai este plăcerea de a fi mințit, de teama conflictului care, fără doar și poate ar erupe, dacă ai ști că da, e adevărat, te înșeală. Sau plăcerea de a fi mințit frumos, adică nu îmi spune că îmi stă groaznic paltonul asta nou, nu! Spune-mi că îmi stă fantastic, și după aceea du-te și toacă-mă mărunt în urechile altora, însetați de bârfe… Sau spune-mi cât de excelentă e ciorba mea de fasole, că poate asta mănânci apoi măcar o dată pe săptămână, de bucurie că îți place, desigur… și nu știi cum să faci acum să mă oprești din atâta „ciorbă minunată.”

Avem un talent extraordinar de a inventa, de a evita conflictul si criza, de a fugi de responsabilități care ne scot total din zona de confort… „Mie să nu îmi spui vreodată că am cancer. Chiar dacă am.” Eu stau și mă uit perplex la omul din fața mea și nu îmi vine să cred că îmi cere așa ceva. Dar uite că îmi cere. Respectă-i drepturile acum. Trăiesc și sper că nu va face niciodată cancer ca să nu fiu nevoită să mă confrunt cu preconcepțiile și inepțiile acestui cunoscut. Care probabil că nu mi-o va ierta mie dacă ajungem vreodată să ne vedem, ochi în ochi, doar că de data asta el într-un pat pe secția de oncologie, secția mea, unde, vrei-nu-vrei, chiar nu prea ajungi fără să ai cancer… mda.

Avantajul de a spune adevărul este că putem păstra un nivel incredibil de demnitate între noi, că nu ne înșelăm prostește și meschin încrederea reciproc și că putem alege să mergem împreună mai departe, no matter what. Chiar dacă va fi greu. Sigur va fi altfel. Dar nu trebuie să ne pedepsim unul pe celălalt pentru simplul fapt că iată, viața ne rezervă noi meandre în drumul nostru și așa chinuit. Le acceptăm și mergem mai departe. Împreună. Însă nu cu prețul minciunii.

source Getty Images