Nu urăsc nicio zi. Pentru că este în sine un dar de la Dumnezeu. Pentru mine. Și pentru tine.
Urăsc ce sunt în stare oamenii să facă din câte o zi – batjocură și meschin. Tachinare și apoi răstălmăcire de vorbe, însetare după împlinire de dorinți ascunse… altora, împătimire.
Ah, dragostea…
Poeme închinate ei, vieți jertfite în numele ei… dragostea înnobilează, dar ne poate și înrobi, atunci când nu e curată. Și noi, din păcate, adesea numim curat ceva ce este altfel… altceva…
Tânjește inima mea după ceva și Îi mulțumesc Celui Preaînalt că în ciuda atâtor întrebări rămase fără răspuns, în ciuda atâtor dezamăgiri și împleticiri, în ciuda atâtor idolatrii răstignite, în ciuda durerii și a suspinelor… am credință. Nu știu cum, nu știu de unde… dar știu că nu aș putea respira fără El. Îmi pierd orice rost fără El. Mă trezesc și eu, în taina nopții, șoptind… Doamne, la cine să mă duc, dacă nu la Tine…? Tu ai cuvintele vieții veșnice (Ioan 6.68)… ca să Îl descopăr pe El învăluindu-mă mereu într-o dragoste plină de gelozie. Căutându-mă mereu pe unde îndrăznesc să mă ascund, speriată, de viață, de suferință, de oameni, de rănire, de zdrobirea mea… fără să știu că nu pot merge mai departe dacă nu pășesc prin valea ce mi-e hărăzită.
Fără să știu… ce înfiorare îmi vor produce vorbele, șoapta… fără să știu ce zbucium pot naște (fără să vreau!) în suflet tandru… fără să știu că rostul se naște din atingere, fâlfâire de aripi în cătunul învăluit în tăcere al altuia. Unde deodată se naște, sublim, rodirea unei noi prezențe, neștiute, plină de promisiuni… mă las instrument în mâna Celui ce mă iubește. Mă las, fără (să vreau) să știu, mângâiere de zbucium, stingere (sau izvorâre) de lacrimi celor care așteaptă… da, poate sobru, dar cald. Poate stingher uneori, dar lipsit de orice interes (conștient). Aleg dăruire, nu doar pentru că e sănătos – deși chiar este! – ci pentru că este atâta răutate în jur. Dacă eu nu aleg să fac altceva, de ce aș avea pretenția ca altul să facă bine să… dăruiască, mie? Dăruiesc eu. Aleg adevărul și rostirea lui, eu. Aleg mângâiere, eu. Și aleg legarea rănilor, eu. Cu riscul de a fi rănită eu însămi. Știu Cine îmi oblojește toate rănile și durerile. Pentru că nu va îngădui nici unui fir de păr, cât de mic, să cadă fără știința și voia Lui. Cum să îngăduie inimii mele răni de care să nu chiar am nevoie… pierderi care să mă stingă… să îmi stingă pâlpâirea cuminte de viață din suflet… Nu va îngădui nicio încercare pe care să nu o pot purta aruncându-mă însetată la pieptul Lui, unde mă așteaptă, răbdător, să alerg!
Îți doresc descoperire și învăluire de Dragoste. Nu (doar) azi. ȘI azi.
Dumnezeu este Dragoste. (1 Ioan 4:8b)
What Love Really Means… (JJ Heller)
He cries in the corner where nobody sees
He’s the kid with the story no one would believe
He prays every night, “Dear God won’t you please…
Could you send someone here who will love me?”
Who will love me for me
Not for what I have done or what I will become
Who will love me for me
‘Cause nobody has shown me what love
What love really means
Her office is shrinking a little each day
She’s the woman whose husband has run away
She’ll go to the gym after working today
Maybe if she was thinner
Then he would’ve stayed
And she says…
Who will love me for me?
Not for what I have done or what I will become
Who will love me for me?
‘Cause nobody has shown me what love, what love really means
He’s waiting to die as he sits all alone
He’s a man in a cell who regrets what he’s done
He utters a cry from the depths of his soul
“Oh Lord, forgive me, I want to go home”
Then he heard a voice somewhere deep inside
And it said
“I know you’ve murdered and I know you’ve lied
I have watched you suffer all of your life
And now that you’ll listen, I’ll tell you that I…”
I will love you for you
Not for what you have done or what you will become
I will love you for you
I will give you the love
The love that you never knew
Arinuck ptl 