Lumini și umbre

sursa – Vulturesti

Scăldată mi-e inima de soare. Un soare imaginar. Dincolo de înnourările de afară, terne și fulguitoare, din nou. Și eu care aștept, înfrigurată, primăvara, pe care o văd tot mai adesea străpungând cu forță pământul umed și sătul de rece…

Umbrit mi-e sufletul de tristețe. Țesătură străvezie de gânduri m-a învăluit, precum un giulgiu. Cenuşiu, maroniu, caldarâm obosit de paşi…

Sunt tot eu, și în umbră, și în lumină. Sunt tot eu, cea bucuroasă și cea tristă. Tot eu, cea copilă și cea apăsată de ani și morminte. Sunt eu, colorată și decolorată de viață. O tapițerie ciudată ce strânge an de an noi și noi istorii, imperfecțiuni de fațadă ce fac din povestea și viața mea unicat. Ici, o forjare răsucită în fier, colo piron înfipt adânc în carne. Ca să nu cumva să uit că nu sunt aici pentru vecie. Că destinația mea e neschimbată, că El îmi va șterge lacrimile odat’ şi îmi va dărui o altă haină, în sfârşit imaculată. De-acum abia, pentru vecie.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s