articol original aici
sursa aici
Nu sunt prea puțin. Nici tu nu ești. Dacă citești rândurile mele, rostește cu glas tare. NU sunt prea puțin.
Astăzi am permis cuiva să mă facă să mă simt că sunt prea puțin.
Sunt prea puțin potrivită.
Sunt prea puțin calificată.
Sunt prea puțin informată.
Sunt prea puțin vrednică.
Dar eu nu sunt prea puțin. Eu sunt exact cum trebuie. Eu sunt suficient.
Astăzi am permis cuiva de curând întâlnit să mă facă să mă simt ca și când aș fi prea puțin. Cum de am îngăduit să mi se întâmple? Cum de am dat acestei persoane acea putere asupra mea și a dominat conversația pe care eram absolut capabilă să o am?
Sper că i-am arătat har.
Sper că i-am vorbit cu stil și finețe.
Cred că așa am făcut și sunt convinsă că ea este cu totul inconștientă de emoțiile pe care mi le-a invocat, și care au ridicat la suprafață o mulțime de nesiguranțe..
Ea a pășit înaintea mea convingătoare, sigură pe sine și controlată. Toate acele calități pe care le am și eu la rândul meu, dar în acel moment m-am simțit dezbrăcată de toate acele calități când ea a luat cu asalt interacțiunea noastră. Sunt aproape 100% sigură că ea habar nu avea că eram cu totul pregătită să îi ofer răspunsurile necesare în acea conversație. Ea era dominatoare și simțea că își putea impune expertiza, ceea ce a și făcut. Stăpânea lucrurile despre care vorbea iar eu am fost fericită să o las să îmi împărtășească informațiile ei, dar în același timp era echipată și pregătită.
Mi-a luat ceva timp să mă eliberez de toate și chiar în timp ce scriu aceste rânduri îmi dau seama că sentimentele acestea că aș fi „prea puţin” apar în viața mea mult mai des decât îmi face plăcere să recunosc.
Am ajuns acasă și mi-am cercetat sufletul și, da, am cercetat Biblia și am ajuns în final la versetele acestea din Psalmul 139: 13-15.
Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului.
Asta sunt eu.
O făptură atât de minunată.
Și tu, prietene, ești la fel.
Nu ai niciun motiv serios să te simți vreodată mai puțin de atât. Dumnezeu ne-a făcut pe fiecare să fim persoanele perfecte care suntem.
Eu sunt suficient. Sunt eu.
Sunt o făptură atât de minunată, și asta e suficient.
Arinuck ptl 
Felicitări ! Esti atât de minunata si mi-ai plăcut enorm.Superb !
Multumesc. E doar o traducere. Dar subscriu intru totul la cele scrise de autoarea articolului. O zi frumoasa iti doresc!
Si multumesc de popas!
O postare inspirata !
O s-o citez încă odată, pentru a nu știu câta oară, pe Eleonor Roosvelth : „Nu te poate insulta nimeni, decât dacă îi permiți.” Cu alte cuvinte dacă opinia lui, malițioasă sau nu, devine și opinia ta, tu știind că nu are dreptate. Iar cel mai bine atunci e să ne gândim la noi, la propria persoana care vom deveni, la cea mai bună variantă a noastră.
Cum scapi oare de sentimentele chinuitoare de nesiguranta? De lipsa a valorii…? O insulta se cuibareste altfel in inima unui om nesigur…
Nu scapi. Paisie Aghioritul spunea că prezența diavolului sau răului, cum vrei să-i spui,este mereu acolo. Unde e binele, este și răul, unde e lumina, este și întunericul. Multe religii vorbesc despre dualitatea lumii. Așa că eu cred că trebuie să ne gândim în momentele alea, de tristețe, revoltă, furie, la cei de acasă, casa pământească, dar și cealaltă…Și așa să mergem către lumină. Că să citez poezia de stradă : „am învățat să merg pe apă cu tălpile arse”. sau vice versa…
Ce frumos… multumesc.
https://www.youtube.com/watch?v=KK0bZUr1buo sper să nu fie prea tare, prea deplasat…
Nu ascult BUG Mafia. Stilul nu imi spune nimic. Citeam acum versurile, inteleg de ce ai asculta asa ceva. Interesant mesaj. Nu cred ca e tare sau deplasat. Gusturile pur si simplu nu se discuta.
Așa ceva…Hm…Eu ascult și asta și altele ca asta.
Pe mine m-a ajutat în momente grele…