Depresia. Si bucuria

articol original aici

Depresia şi o inimă mulţumitoare – 6 modalităţi de a cultiva bucuria.

Eram căsătorită de circa un an când am suferit prima depresie ușoară. Și nu înțelegeam ce se întâmpla. În sfârșit mă căsătorisem cu bărbatul viselor mele. Primisem prima mea slujbă ca profesoară. Începuserăm o nouă viață împreună și ne făceam noi prieteni. Dar din nu știu ce motiv, inima mea era tristă. Viața mi se părea copleșitoare, îmi venea mereu să îmi trag plapuma peste cap și să rămân toată ziua în pat.

Tristețea permanentă din inima mea m-a determinat în cele din urmă să mă duc la un medic și să îi împărtășesc ceea ce simțeam. În loc să îmi dea repede o rețetă, medicul meu a trecut în revistă toate schimbările majore care surveniseră în viața mea: absolvirea colegiului, m-am mutat de acasă, căsătoria, primul meu loc de muncă –  și m-a asigurat că sentimentele copleșitoare pe care le aveam erau normale în lumina tuturor lucrurilor pe care le experimentasem în decursul unui singur an. În cele din urmă, am ieșit din starea aceea de încețoșare a minții, dar de-a lungul anilor vieții mele de adult au fost și alte momente când am început să alunec în groapa disperării. O anumită fațetă melancolică a personalității mele mă determină să văd mereu jumătatea goală a paharului. Îmi dau seama că pentru multe persoane, medicația este cu adevărat necesară. Dar arma care a schimbat în cea mai mare măsură lucrurile în viața mea în privința luptei cu depresia a fost mulțumirea, ceva de care putem beneficia cu toții.

Închinarea crește în mijlocul mulțumirii

În minunata carte Choosing Gratitude scrisă de Nancy DeMoss Wolgemuth, ea subliniază în mod clar faptul că atitudinea noastră este fie una de oameni care se plâng mereu de câte ceva, fie de oameni care se închină. Starea noastră firească, păcătoasă, ne determină să vedem mereu ceea ce ne lipsește, ceea ce nu avem, și ceea ce a mers prost în viața noastră.

Răspunsul meu obișnuit este să încep să mă văicăresc. Chiar deunăzi am observat că deși avusesem o zi relativ bună, de îndată ce soțul meu a intrat în casă după o zi de muncă, am început să îi povestesc despre certurile copiilor după școală, despre micul accident al mezinului nostru care este în plină perioadă de dezobișnuire cu olița și „am uitat oare să îți spun că frigiderul nu merge cum trebuie?”

Adesea, simțim să ne plângem altora de lucrurile care nu merg cum am dori noi, sau de felul în care alții se poartă cu noi. Trăim într-o cultură orientată pe drepturi, și dacă nu obținem ceea ce noi considerăm că ni se cuvine de drept, ne lăsăm copleșiți imediat de furie sau disperare. Adesea, alunecăm călcând în înfumurare sau nemulțumire pe panta anxietății și depresiei. Putem ajunge să fim asediați de gânduri întunecate și așteptări neîmplinite care îmi îngreunează inima și aștern un nor gros peste mintea mea.

Pe de altă parte, nu vom fi niciodată în stare să ne ridicăm inima de la disperare la închinare fără să ne exprimăm mulțumirea față de Dumnezeu. Tema mulțumirii străbate Scriptura. În psalmi, ni se poruncește să aducem mulțumiri lui Dumnezeu:

Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare isprăvile Lui! (Psalm 105:1)

Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! (Psalm 107:8).

Epistola adresată colosenilor vorbește printre altele și ea despre mulțumire. În Coloseni 3:15-17, Pavel menționează mulțumirea de trei ori, una dintre ele fiind „Iar pacea lui Cristos să stăpânească în inimile voastre; la ea aţi şi fost chemaţi, într-un singur trup. Şi fiţi mulţumitori!” (v.15) De asemenea, 1 Tesaloniceni 5:18 ne reamintește faptul că este voia lui Dumnezeu să mulțumim în toate circumstanțele.

Șase modalități de a alunga nemulțumirea

Dumnezeu ne cheamă să fim oameni mulțumitori. Și tocmai atitudinea mulțumitoare ne poate transforma viața. Dacă te trezești coborând poteca întunecoasă a depresiei și disperării, iată șase modalități simple de a lupta pentru bucurie alegând mulțumirea.

1. Umple-ți mintea cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu – Meditează asupra unor versete care vorbesc despre mulțumire precum pasajul din Coloseni 3:15-17. Memorează versetele care conțin porunca lui Dumnezeu de a fi mulțumitor.
2. Adu-ți aminte zilnic de bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu față de tine – la fel cum israeliții aveau tendința de a uita tot ce făcuse Dumnezeu pentru ei în timpul cât s-au aflat în pustiu, la fel putem uita și noi. Disciplina de aducere aminte a binecuvântărilor lui Dumnezeu scriindu-le sau povestindu-le altora, are efectul de a stârni mulțumire în inimile noastre.
3. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să pui o strajă buzelor tale – în loc să îți ventilezi zi de zi frustrările, caută motive de bucurie. O atitudine de recunoștință e la fel de contagioasă ca și o atitudine de văicăreală continuă. Caută să fii cunoscut drept un om senin, mulțumitor, și nu unul mohorât și continuu nemulțumitor.
4. Propune-ți să faci din mulțumire modul în care te raportezi la circumstanțele tale actuale – atunci când auzi ceva nou, întreabă-te, Pentru ce aș putea fi mulțumitor în situația asta? Îmi aduc aminte mereu de povestea unei familii care a primit vestea că fiica lor a murit subit. Când și-au unit mâinile pentru a se ruga, pentru a jeli, tatăl a mulțumit înainte de toate pentru toți anii pe care i-au avut împreună. Ce exemplu de recunoștință, chiar în mijlocul unei mari pierderi…
5. Așterne-ți mulțumirea în cuvinte – scrie cinci lucruri pentru care ai putea mulțumi atunci când simți că apuci din nou pe poteca noroioasă a disperării. Uneori e suficient ceva simplu, precum o ceașcă de ceai fierbinte într-o zi rece, sau o floare care înflorește în fața geamului meu. A enumera binecuvântările de zi cu zi ale lui Dumnezeu a fost pentru mine unul din lucrurile care mi-au transformat cel mai profund viața. Încercând să îmi pun recunoștința în cuvinte – rostite sau scrise – o idee abstractă precum mulțumirea devine ceva cât se poate de concret.
6. Caută dovezi specifice ale harului lui Dumnezeu – cercetează viața ta și a altora din jurul tău, căutând să descoperi manifestări ale harului. Credința mea este întărită atunci când Îl văd pe Dumnezeu oferind un răspuns la o rugăciune, când observ roada răbdării rodind în mine – când nu sar ca arsă când s-a vărsat laptele sau când una din prietenele mele primește în sfârșit răspuns la o rugăciune fierbinte pe care o înalță de mult timp reușind să adopte un copilaș. Atunci când aleg în mod intenționat să Îl privesc pe Dumnezeu în acțiune, găsesc o mulțime de motive să fiu recunoscător.

Cum și pentru ce alegi să fii recunoscător astăzi?

o versiune a acestei postări a apărut inițial pe site-ul Desiring God. Folosit cu permisiune.

A dărui. A primi

sursa foto pinterest

O floare pare să fie cel mai bun exemplu… nu poate înflori şi înmiresma până n-a ştiut mai întâi să primească, cu braţele deschise, ploaie şi soare…

“Dăruirea îţi crează un simţământ fantastic, însă pentru ca tu să poţi dărui, cineva trebuie să primească, şi tocmai prin asta, când îţi îngădui să primeşti devii un instrument al dragostei.”
― Rebecca O’Dwyer

“Acceptarea plină de har este o artă – o artă pe care cei mai mulţi nu se sinchisesc niciodată să o cultive. Noi credem că trebuie să învăţăm să dăruim, însă uităm despre acceptarea lucrurilor, care poate fi uneori mult mai grea decât dăruirea…. Acceptarra cadoului făcut de o altă persoană înseamnă să îi îngădui să îşi exprime simţămintele pe care le nutreşte faţă de tine.”
― Alexander McCall Smith

“Până când învăţăm să primim cu toată inima, nu suntem cu adevărat în stare să dăruim din toată inima. Când judecăm primirea ajutorului, conştient sau nu – judecăm şi oferta ajutorului.”
― Brené Brown