articol original aici
sursa foto SDGimagery.com
”Ne place să facem distincţie între viaţa noastră privată şi cea publică spunând „Ce fac eu în viața mea privată nu privește pe nimeni.” Dar oricine încearcă să trăiască o viață spirituală va descoperi curând că cele mai personale aspecte sunt cele mai universale, cele mai tăinuite sunt cele mai publice, și cele mai solitare sunt cele mai comunitare. Viața pe care o trăim în cele mai intime cotloane ale făpturii noastre nu este ceva ce ne privește doar pe noi, ci pe toți ceilalți. De aceea viața noastră interioară este o viață pentru alții. De aceea solitudinea noastră este un dar pentru comunitatea din care facem parte, și cele mai tainice gânduri ne afectează viața obișnuită, de zi cu zi.
Isus spune, „Nimeni nu aprinde un felinar ca să îl pună sub obroc; ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă” (Matei 5:14-15). Lumina din cel mai adânc loc al ființei noastre este o lumină pentru lume. Haideți să nu încercăm să ducem „vieți duble”; haideți să îngăduim ca ceea ce trăim în viața noastră privată să fie o priveliște pentru oricine.”
Henry Nouwen
Și este. O priveliște. Fie că realizăm, fie că nu. Vine o vreme când tot ceea ce suntem va fi dat în vileag, drept de pe acoperiș, în văzul tuturor. Și nu vom mai putea spune despre noi că suntem. Pentru că vor ști toți exact ce suntem. Și ai cui.
La fel cum astăzi, în România, se vede cine ce și al cui este. Poate că lipsa unitară de inițiativă ne va costa, mult. Dar și mai mult ne va costa orice încercare de a ne ridica de unde, servil, am ales să plecăm azi creștetul. În fața unui colos corupt și plin de nedreptate. Îndrăznesc eu azi să rostesc adevărul cu orice preț? Pentru ca copiii mei să poată trăi într-o bună zi în țara asta în aceeași libertate de care, ne bucurăm încă azi, noi?
Arinuck ptl 