A cincea duminica din “Postul Pastelui”

http://mariuscruceru.ro/2018/03/24/am-gasit-o-bucata-de-cintat-cu-trupele-sau-bandele-de-praise-n-worship-pe-miine-we-praise-thee/

Un gand de odihnire a sufletului, in alt fel de muzica.

A patra duminica si restul zilelor – au fost ale tihnirii in tacere. Si liniste.

A treia duminică din „Postul Paștelui”

SPERANȚĂ

 

Un om care are speranță nu este preocupat de modul în care i se vor împlini dorințele. Prin urmare nici rugăciunile lui nu vor fi îndreptate spre cadou, ci spre cel care îi oferă acest dar. Rugăciunea lui poate va mai conține o mulțime din dorințele sale, dar în final, nu mai este vorba despre vreo împlinire a vreunei dorințe, cât exprimarea unei credințe nețărmurite că Dumnezeu este dătătorul tuturor lucrurilor bune… Rugăciunea pentru speranță este crucială, prin intermediul ei nu ceri garanții, nu pui condiții și nu ceri dovezi, ci afirmi că aștepți toate din mâna Lui, fără să Îl legi în vreun fel. Speranța se ancorează în premisa că celălalt îți dăruiește doar ceea ce este bun. Speranța include deschiderea de a aștepta ca El să își împlinească făgăduința plină de dragoste, chiar dacă nu vei ști niciodată când o va face, sau dacă o va face.

 

RUGĂCIUNE PENTRU AZI

 

Bunule Păstor al tuturor, ajută-mă să Îţi pot auzi vocea care mă mângâie când sunt pierdut şi disperat. Ajută-mă să găsesc odihnă şi pace în prezenţa Ta. Chiar dacă aş fi ispitit să mă las cuprins de teamă şi autocompătimire, chiar dacă mi-aş dori vreodată să fug de Tine,

Te rog nu mă părăsi.

Amin.

Femeia. Eu

sursa foto aici

Sunt zile și zile.

Sunt bucurii și tristeți.

Sunt zile când femeia este sărbătorită și privită cu admirație sau adorare.

Eu prefer zilele de ne-sărbătoare. Când femeia este apreciată și adorată așa cum este, fără să fie nicio zi specială. Pentru că așa este ea. Pentru că e soție. Și mamă. Și prietenă. Și delicată. Și blândă. Și complicată. Și încurcată. Și uneori greu de înțeles. Pentru că NU este egală bărbatului, e fragilă și sensibilă. Pentru că e femeie.

Îngândurare în fața avalanșei de flori și ciocolată…

Prefer floarea culeasă mie din câmp și aninată după ureche de om care mă iubește. Și azi. Și mâine. Și până la ultima suflare. Și care mai ales în zile ca cea de azi mă iubește chiar dacă sunt tristă și zâmbetul mi-a alunecat undeva… aiurea. Pentru că sunt eu.

sursa foto iStock

Gânduri

Gândurile rele ne iau din viață, bucuriile ne dau viață…

O postare interesantă despre puterea gândurilor.

https://pretuimviata.blogspot.ro/2018/02/ganduri-bune-ganduri-rele.html

Cum să „facem casă” împreună…

articol original aici

5 MARTIE

sursa foto Takmeomeo

Multe relații umane sunt precum înlănțuirea degetelor a două mâini. Singurătatea ne face să ne agățăm unii de alții, iar această agățare reciprocă ne face să suferim enorm pentru că nu ne eliberează de singurătate. Ci cu cât ne străduim mai mult, cu atât suntem mai copleșiți de disperare. Multe din aceste relații „înlănțuitoare” se destramă pentru că devin sufocante și apăsătoare. Relațiile umane ar trebui să semene mai degrabă cu două mâini împreunate. Ele se pot îndepărta una de cealaltă și în același timp să rămână legate, atingându-se cu vârfurile degetelor. Ele pot crea un spațiu între ele, un cort micuț, o casă, un cămin sigur în care pot trăi.

sursa foto Ann Higgens – sculptură de Ann Pranschke din Tulsa, OK, SUA

Relațiile adevărate dintre oameni Îl dezvăluie pe Dumnezeu. Ele sunt precum rugăciunile în lume. Uneori mâinile care se roagă sunt strâns lipite una de cealltă, alteori îngăduie un spațiu între ele. Mereu se îndepărtează și se apropie una de cealaltă, dar niciodată nu pierd legătura complet. Ele continuă să se roage Celui care le-a adus împreună.

 

 

“Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt firești și nu au Duhul. Însă voi, preaiubiților, să vă zidiți pe credința voastră preasfântă și să vă rugați prin Duhul Sfânt. Păziți‑vă pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Cristos, spre viață veșnică! Aveți milă de cei ce se îndoiesc.”
Iuda 1:19‭-‬22 NTR

Reflectarea dragostei lui Dumnezeu

articol original aici

Reflecting God’s perfect love

4 MARTIE

sursa foto Jim van Dijk

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este nețărmurită. Asta înseamnă că dragostea Lui pentru noi exista dinainte ca noi să ne fi născut și va continua să existe și după ce noi vom fi murit. Este o dragoste eternă în care suntem îmbrățișați. Trăirea unei vieți spirituale ne cheamă să cerem acea dragoste eternă pentru noi încât să putem trăi iubirile noastre temporale – pentru părinți, frați, surori, prieteni, parteneri de viață și pentru toți oamenii care au devenit parte a vieții noastre – ca o reflecție sau refracție a dragostei eterne a lui Dumnezeu. Nici un părinte, mamă sau tată, nu își poate iubi copilul în mod desăvârșit. Nici un soț sau soție nu îl poate iubi pe celălalt cu o dragoste lipsită de limite. Nu există nici un fel de dragoste umană care să nu fie într-un fel sau altul deficitară.

Atunci când dragostea noastră imperfectă este singura dragoste pe care o putem avea, ne putem lăsa cu ușurință cuprinși de disperare, însă atunci când ne trăim dragostea limitată ca o reflecție a dragostei desăvârșite și necondiționate a lui Dumnezeu, ne putem ierta unii altora limitările și să ne bucurăm împreună de dragostea pe care o avem de oferit.

 

„Au refuzat să asculte şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător, îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de bunătate şi de aceea nu i-ai părăsit. … Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă. Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.”

Neemia 9:17, 19-20

Credincioșia lui Dumnezeu. Și a noastră.

articol original aici

3 MARTIE

sursa foto SDGimagery.com

Atunci când Dumnezeu încheie un legământ cu noi, El spune: „Te voi iubi cu o iubire veșnică. Îți voi fi credincios, chiar dacă vei alege să Îmi întorci spatele, să Mă respingi, să Mă trădezi.” În societatea noastră, nu vorbim prea multe despre legăminte; vorbim însă despre contracte. Atunci când încheiem un contract cu cineva, spunem astfel: „Eu îmi voi împlini partea mea atâta timp cât tu îți vei împlini partea ta. Dacă nu te ridici la înălțimea celor pe care mi le-ai promis, nu mai trebuie nici eu să mă țin de partea mea.” Contractele se reziliază adesea pentru că partenerii nu doresc sau nu își pot îndeplini obligațiile. Însă Dumnezeu nu a încheiat un contract cu noi; Dumnezeu a încheiat un legământ cu noi, iar Dumnezeu dorește ca relațiile noastre să reflecte acel legământ. De aceea căsnicia, prietenia și viața în comunitate sunt toate modalități de a aduce la lumină, vizibil, credincioșia lui Dumnezeu în viețile noastre împreună.

„Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Şi nici unul nu va mai învăţa pe vecinul sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”

Evrei 8:10-11

Legământul lui Dumnezeu

articol original aici

2 MARTIE

sursa foto SDGimagery.com

Dumnezeu a încheiat un legământ cu noi. Cuvântul legământ înseamnă o „împăcare.” Dumnezeu dorește să se împace cu noi. În multe din povestirile Vechiului Testament, Îl vedem pe Dumnezeu reprezentat ca un Dumnezeu care ne apără împotriva vrăjmașilor noștri, ne protejează de pericole, și ne călăuzește înspre libertate. Dumnezeu este Dumnezeu-pentru-noi. Atunci când a pășit Isus în lumea noastră, ne-a fost revelată o nouă dimensiune a legământului. În Isus, Dumnezeu este născut, crește la maturitate, trăiește, suferă și moare, la fel ca noi. Dumnezeu este Dumnezeu-cu-noi. În cele din urmă, când Isus a plecat, ne-a promis Duhul cel Sfânt. În Duhul Sfânt, Dumnezeu ne revelează toată profunzimea legământului. Dumnezeu dorește să fie cât se poate de aproape de suflarea noastră. Dumnezeu dorește să respire în noi, ca tot ceea ce spunem, gândim sau facem să fie insuflat de Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu-care-ne-locuiește. Prin aceasta legământul lui Dumnezeu ne arată cât de mult ne iubește Dumnezeu.

„Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi. Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său.”

1 Ioan 4:11-13

A doua duminică din „Postul Paștelui”

SĂ NE ADUCEM DUREREA ACASĂ

 

Durerea îți este adâncă, și nu trece, pur și simplu… Ești chemat să îți aduci durerea acasă. Atâta timp cât partea ta rănită rămâne străină ție, cel adult, durerea ta va continua să te rănească pe tine, și pe alții. da, trebuie să îți asimilezi durerea și să o lași să rodească în inima ta, și în inimile altora.

La asta se referă Isus când îți cere să îți iei crucea. Te încurajează să recunoști și să îți îmbrățișezu suferința unică, și să crezi cu putere că drumul tău spre mântuire trece pe acolo. A-ți lua crucea înseamnă, înainte de toate, să te împrietenești cu rănile tale și să le îngădui să îți reveleze ție propria ta taină.

RUGĂ PENTRU AZI

Dumnezeule veșnic, Îți mulțumesc și Te laud pentru că în Isus Cristos am siguranța mântuirii. Prin moartea lui Cristos pe cruce și prin învierea Lui, ușa mi-e deschisă pentru a avea și eu, la rândul meu, parte de viața veșnică. Ajută-mă să îmi iau și eu crucea și să îmi aduc durerea „acasă,” încât și viața mea să fie o mărturie a dragostei Tale.

Amin.

BRINGING PAIN HOME

Your pain is deep, and it won’t just go away….Your call is to bring that pain home. As long as your wounded part remains foreign to your adult self, your pain will injure you as well as others. Yes, you have to incorporate your pain into your self and let it bear fruit in your heart and the hearts of others.

This is what Jesus means when he asks you to take up your cross. He encourages you to recognize and embrace your unique suffering and to trust that your way to salvation lies therein. Taking up your cross means, first of all, befriending your wounds and letting them reveal to you your own truth.

 

PRAYER FOR TODAY

 

Eternal God, I thank you and praise you because in Jesus Christ I have the assurances of salvation. Because of Christ’s death on the cross and his resurrection, the door is opened to me to share in life everlasting. Help me to take up my crosses and keep my pain ‘”at home,” so that my life may be a living sign of your love.

Amen.

Sunday fragility

Smooth song, trying to sooth a heavy migraine… rejoicing in small, little things.