Vine, vine… primăvara…

Început de martie. Și poate câteva dintre cele mai splendide peisaje încărcate cu zăpada de când mă știu… Dar începe să fie normal să fie „anormal” afară. 🙂

Am meșterit cu copiii. Rezultatul – fantastic!

Și unde mai pui că ne-am distrat împreună în jurul mesei, colorând, improvizând, ne-am mai tatonat tăinuirile și singurătățile… ne-am apropiat. Iar azi, am umplut lumea cu veselia noastră colorată!

O primăvară tihnită, cu zăpadă topită întru înmugurire de suflet.

Cu soare prelins printre bulgărași grași de pământ roditor.

Cu priviri înseninate de speranță. Speranța învierii și a Vieții…

Cu trotuare înviorate de pași îndrăgostiți.

Cu parcuri doldora de flori… și pe sus, și pe jos…

Cu inimă înfometată de veșnicie. De Dumnezeu…

Așteptare înfrigurată de Nou, de Împlinire, de Odihnă!