sursa foto aici
Sunt zile și zile.
Sunt bucurii și tristeți.
Sunt zile când femeia este sărbătorită și privită cu admirație sau adorare.
Eu prefer zilele de ne-sărbătoare. Când femeia este apreciată și adorată așa cum este, fără să fie nicio zi specială. Pentru că așa este ea. Pentru că e soție. Și mamă. Și prietenă. Și delicată. Și blândă. Și complicată. Și încurcată. Și uneori greu de înțeles. Pentru că NU este egală bărbatului, e fragilă și sensibilă. Pentru că e femeie.
Îngândurare în fața avalanșei de flori și ciocolată…
Prefer floarea culeasă mie din câmp și aninată după ureche de om care mă iubește. Și azi. Și mâine. Și până la ultima suflare. Și care mai ales în zile ca cea de azi mă iubește chiar dacă sunt tristă și zâmbetul mi-a alunecat undeva… aiurea. Pentru că sunt eu.
sursa foto iStock
Arinuck ptl 