Angajatii. Si valorizarea

“Cel mai important capital nu sunt clienții tăi; ci angajații cei mai loiali. Dacă ai grijă de angajații tăi, și ei vor avea grijă de clienții tăi.”

• publicat la 30 aprilie, 2018 aici

Oleg Vishnepolsky

“Demisionez!”

Fusesem promovat pentru prima oară într-o poziție de management pentru performanțele mele ca și contribuitor individual.

În decurs de 6 luni, unul din cei mai buni dezvoltatori pe care îi aveam s-a prezentat în fața mea cu o demisie. Întotdeauna lucrasem foarte bine cu ea când fusesem eu însuși un dezvoltator.

Eram șocat.

Am întrebat-o – De ce?

Mi-a spus că se simte neapreciată, fără valoare, nu mai vedea imaginea de ansamblu și nu avea nicio perspectivă de promovare.

Nu mă trimiseseră la cursuri de management, dar aceasta a fost cea mai bună lecție de management pe care am primit-o vreodată.

Înainte de această demisie, ținta mea erau proiecte și probleme, și să îi ajut pe cei care aveau nevoie de ajutor.

Ea nu avusese niciodată nevoie de ajutor, iar proiectele ei erau încheiate la timp, ca un ceas elvețian.

În cazul ei, îmi scăpaseră câteva dintre căsuțele cuprinse în diagrama de mai sus: implicată, mentorată, apreciată, prețuită, angajată într-o misiune. Sigur că o prețuiam și o apreciam, dar niciodată nu îmi luasem timp să i-o arăt.

După o lungă conversație, am convins-o că învățam să fiu un lider, și că tocmai îmi oferise o lecție importantă, apoi am rugat-o să îmi mai dea o șansă. Am fost smerit și plin de apreciere față de ea.

Ea mi-a mai dat o șansă, și a rămas în firma noastră. Am continuat să lucrăm împreună încă mulți ani după aceea.

—

În plus la căsuțele din diagrama de mai sus aș dori să adaug faptul că angajații vor rămâne în firmă atunci când

1) le creăm oportunități, și le oferim oportunități de a crește

2) ne asumăm riscuri pentru ei

3) le tratăm problema ca și când ar fi chiar problema noastră

4) luăm poziție pentru ei

5) îi tratăm corect

6) suntem onești față de ei

Nu-i așa?

—

 

M-a pus pe gânduri.

Pentru că sunt cu o hârtie de demisie în inimă.

Și chiar nu lipsește mult să o aștern pe hârtie.

Pentru că poate a venit timpul să refuz să îmi fie abuzate drepturile în continuare. Și să fiu călcată în picioare, neapreciată, tratată permanent ca preș și nu ca nestemată de preț. Există o limită. Dincolo de care nu mai am valoare în proprii mei ochi. Nu vreau să o cunosc.

 

Moartea nu este un eșec

articol original aici. Traducere.

‘Moartea nu este un eșec’: Facultățile de medicină își adaptează cursurile despre finalul vieții

Lindsay Kalter Tuesday, April 24, 2018

Credit: Associated Press

Dr. Atul Gawande

Facultățile de medicină din țară (Statele Unite, n.tr.) sunt în procesul corectării curriculei care îi va instrui pe studenți să se concentreze mai mult asupra îngrijirii oferite la finalul vieții, ceea ce face din Universitatea Massachusetts prima universitate din țară care tinde spre îndeplinirea angajamentului național de a promova calitatea vieții.

“Massachusetts este într-adevăr în fruntea celor care au ales să parcurgă acest drum,” susține Dr. Atul Gawande, chirurg la Brigham and Women’s Hospital și autorul cărții „Being Mortal.” „Am învățat că întrebarea care se pune nu este dacă alegi să lupți sau să te dai bătut. Întrebarea care se pune cu adevărat este pentru ce luptăm? Care este calitatea vieții pentru care merită să ne luptăm?”

Coaliția din Massachusetts pentru îngrijirea bolnavilor critici (The Massachusetts Coalition for Serious Illness Care) a orchestrat efortul în rândul a patru instituții locale – Facultatea de medicină Harvard, Universitatea de medicină din Boston, Universitatea de medicină din Tufts și Universitatea de medicină din Massachusetts.

Gawande, co-fondator al coaliției, susține că Massachusetts are oportunitatea de a crea un model național pentru facultățile de medicină din întreaga țară.

Este o schimbare importantă, afirmă el, de la mentalitatea reparăm-tot pe care mulți medici au fost instruiți să o pună în practică. El afirmă că toată instruirea pe care a primit-o cu privire la îngrijirea oferită la finalul vieții s-a limitat la o singură oră de discuții în primii doi ani de facultate de medicină.

„Intri în viața de medic dorindu-ți să fii erou și să repari totul,” spune Gawande. „Neglijăm însă necesitatea de a-i învăța pe studenții la medicină că a fi un clinician eficient înseamnă a oferi oamenilor îngrijire excepțională pentru o mai bună calitate a vieții – și nu atât pentru cantitate.”

Facultățile de medicină fac un inventar al abilităților pe care le implementează deja în procesul de învățământ și vor adăuga noi metode de instruire incluzând jocul de rol care să implice pacientul. Laboratorul de simulări UMass din facultățile de medicină începe să fie deja folosit pentru a implementa deprinderi care merg mult dincolo de sutura plăgilor, spune Dr. Jennifer Reidy, șeful de catedră de la disciplina de îngrijiri paliative.

Studenților la medicină li se va cere să poată conduce o conversație cu oameni cărora să le dea vești dificile, și să poată transmite informații despre prognostic și despre planificarea de final de viață.

„Folosim [acest program] pentru a preda proceduri complexe de comunicare,” ne spune Reidy. „Dorim să ne asigurăm că cei mai tineri clinicieni ai noștri sunt orientați și bine pregătiți pentru a putea aplica aceste deprinderi.”

Schimbările vor fi implementate în totalitate de la începutul noului an universitar, ne spune Reidy.

Tiffany Chen, studentă în anul III la medicină la UMass, ne spune că tema morții continuă să fie un subiect tabu în domeniul medical.

„E foarte greu să vorbești despre moarte, și e greu să o conceptualizezi,” ne spune Chen. „Însă moartea nu este un eșec, ci întotdeauna mai există ceva ce poți face pentru pacient. Dacă ne putem infiltra în domeniul medical cu această atitudine mentală, putem face foarte mult bine.”

Ucideri

sursa aici

Suntem ucigasi din fire. Dar felul in care ucidem este sofisticat azi – poate ca uneori credem ca de condamnat este criminalul care o face la nivel fizic – opreste o inima din alergarea ei. (desi pana si ultima ei bataie a fost scrisa undeva inca dinainte ca ea sa inceapa… O taina.) Dar cum ramane cu celelalte ucideri? O privire… o vorba… rostita in fata, sau mai trist, in spate, ucidem reputatii, ucidem tihniri… o rautate aici, o meschinarie dincolo…

Dar de ce ai alege bunatatea?

Frantura de cer ascunsa in lut trecator. Har revarsat peste o viata de muritor fara speranta. Si atunci prinde viata si dragoste si bunatate in inima mea nespus de inselatoare, si deznadajduit de rea. Si la fel cum in mine s-a aprins Viata, rauri de apa vie se vor fi revarsand din inima mea spre ceilalti din jur. Doar asa pot fi mai aproape de ceea ce a fost candva creat Adam sa fie.  Si la fel si eu.

Om.