toamnă

Image result for autumn colors

(sursa public domain)

invazie de culori. și cât de frumoase sunt. sigur că mai sunt și altele, mai puțin frumoase. deși frumosul este cu totul discutabil. și va rămâne astfel.

dacă pentru unii negrul este… „ceva cu care se asortează orice culoare” (adică prinde viață lângă negru…), pentru alții, negrul este non-culoarea ideală în spatele căreia să speri că devii invizibil, nevăzut și tern. O păcăleala că un om poate fi altceva decât om – interesant, unic, fascinant… Poate doar cenușiul ar putea fi considerat mai tern decât negrul. Plumburiul de cer de noiembrie (rătăcit azi în octombrie… ce să-i faci, ca unii din noi, care ne trezim într-un context de parcă am fi fost aruncați din neant în el, aterizați… „tu de unde ai aterizat?” – numai de-aș ști…)

depresia poate fi haină bună de promovare sau bravadă pentru unii actori care altfel nu prea au multe de spus, dar poate fi cărăruie îngustă, întortocheată și nebăgată în seamă spre moarte pentru alții.

cine sunt eu? (Isus știa cine este). cine spun ei (ceilalți) că sunt eu? (asta ne omoară pe unii din noi, ne deprimă, ne definește… vai.)

iar culorile în spatele cărora mă ascund întotdeauna spun o poveste despre cel ce sunt eu, cel din spatele lor.

la fel cum plumburiul își susură povestea de dor după azuriu, la fel o fac și fascinantele culori ce fac paradă pe fustele toamnei, luxuriante, păduri de foioase înflăcărate filtrând raze de soare până devin miere curgătoare pe drum șerpuit… presărând surprinzătoare pete de violet prin fânețe.

Image result for branduse de toamna

(sursa aici)

tihnire în suflet.