articol original aici
3 moduri de a face față durerii când durerea e prea adâncă pentru a o pune în cuvinte
Ți-ai simțit vreodată inima prea grea pentru a plânge?
Sau poate ai experimentat momente când stăteai treaz noaptea și te întrebai dacă inima ta rănită se va mai vindeca vreodată – și temându-te că vei suferi enorm în continuare datorită poverii atâtor lacrimi neplânse?
Inima mea își dorea de multe ori să poată vărsa afară durerea pe care o adunase în ea, însă lacrimile rămâneau ascunse într-o pânză de durere adâncă. Acum câteva seri am reușit să plâng pentru prima oară după multe luni. Isus S-a apropiat. El m-a invitat să mă cuibăresc lângă El. Cei cu inima zdrobită au parte de o promisiune sigură – El e aproape. Dintre toate lucrurile din lumea asta, există ceva mai prețios unui suflet decât asta?
Ann Voskamp scrie aceste cuvinte profunde, provocatoare, despre suferință,
„Dacă belșugul părtășiei se găsește doar în frângerea suferinței – pentru că suferința este locul unde locuiește Dumnezeu? Suferința este locul unde Dumnezeu oferă cea mai vindecătoare intimitate.” (Calea Frângerii).
Chiar dacă doare, ajungem la vindecare dacă strigăm la Dumnezeu pentru a fi eliberați din mijlocul suferinței. Iată trei lecții pe care inima mea le-a învățat de la Isus în miezul suferinței:
1. Nu te rușina de lacrimi
Emoțiile triste sunt parte a naturii noastre umane și nu e sănătos să te rușinezi de ele sau să ți le suprimi
Uneori tânjim să fim puternici, iar aceasta naște în creierul nostru ideea că nu ar trebui să vărsăm nicio lacrimă. Dar astăzi să știi atât: e în regulă să plângi.
Ni se spune că în Biblie, Isus a demonstrat aceasta prin însăși viața Sa atunci când a plâns împreună cu Maria și cu Marta, după moartea lui Lazăr.
L-a iubit pe Lazăr, și a plâns pentru el. Poate că nu te confrunți cu moartea unei persoane, ci a ceva ce ți-e drag, ceva țesut în pânza delicată a inimii tale.
Moartea mariajului părinților tăi. Sănătatea șubredă. Respingerea. O relație distrusă.
Toate aceste circumstanțe ne aduc în ipostaza de a jeli – plângi! Nu o reține înăuntru. Fii sincer cu Isus cu privire la sentimentele tale. Recunoaște-le. Validează-le.
2. Transformă rănile tale în închinare
Da, este un timp pentru jale, un timp în care să plângem cu cei ce plâng, dar în același timp există o modalitate corectă de a o face în așa fel încât să evităm să fim sufocați și înecați de durere.
Nancy Guthrie afirma cu înțelepciune:
„Lacrimile nu reflectă lipsa credinței. Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu care ne ajută să spălăm durerea adâncă a pierderii.”
A existat nu demult o vreme când nu știam ce să fac cu inima mea sau cu mine însămi pentru că durerea mea mi se părea imposibil de purtat. Treptat, mi-am făcut un obicei să ascult muzică de laudă și închinare pentru a-mi îndrepta mintea către bunătatea lui Isus – adevărul Lui – în așa fel încât cel rău să nu îmi cotropească mintea cu minciuni despre mine sau despre circumstanțele în care mă găseam. Mâinile ridicate, lacrimile care șiroiau, și o inimă care este înfiorată de o credință slabă sunt plăcute în ochii Tatălui ceresc.
Golește toată durerea din inima ta în prezența Lui. Transformă rănile tale într-o oportunitate de a te închina continuu. În felul acesta, pe măsură ce valul de amărăciune începe să se domolească, oceanul scump al dragostei lui Dumnezeu îți poate umple inima până va da pe deasupra de pace, speranță și vindecare.
3. Crede că El jelește alături de tine
Fiecare om procesează durerea în mod diferit, dar noi toți am avut parte de momente de suferință intensă care ne-a marcat până în străfundurile cele mai adânci ale ființei, și de suspine care ne-au durut suficient de adânc încât au rămas tăcute.
Însă suspinele Duhului Sfânt sunt mai adânci decât ale noastre. El plânge și mijlocește, pentru tine și pentru mine, transformă durerea inimii noastre în ceva bun în momentele noastre cele mai pline de sfârșeală și slăbiciune.
Noi nu suntem puternici niciodată. Suntem întotdeauna slabi când suntem pe cont propriu. Dar în însăși slăbiciunea noastră El Își revarsă promisiunea de îndurare, dragoste și compasiune.
Nimic din toate cele cu care ne confruntăm nu au puterea sau capacitatea de a ne despărți de dragostea Lui puternică, atot-cuprinzătoare și veșnică.
Circumstanțele pot fi îngrozitoare, da. Pavel înșiră o listă care include foamete, goliciune trupească, sărăcie, persecuție și sabie. Niciuna din toate acestea nu sunt plăcute – sunt un adevărat coșmar.
Cu toate astea, prieteni, dragostea lui Isus este mult mai mare și mai puternică decât vom ști noi vreodată. Pentru că suntem iubiți tocmai de El, cu o asemenea dragoste, putem fi mai mult decât biruitori prin El!
Pentru că suntem ai Lui, un popor răscumpărat de un Rege plin de o dragoste nesfârșită, care Și-a vărsat sângele pentru noi, Dumnezeu nu ne lasă să ne înecăm în niciun fluviu sau ocean. El trece prin apă împreună cu noi, El este cel care ne ține capul și inimile ridicate deasupra valurilor. Nu vor fi acoperite de ape.
Dumnezeu nu ne părăsește în mijlocul focului unor teribile încercări. El este cu noi, trece prin toate împreună cu noi și ne protejează de arșiță cu prezența Sa! Nu vom pieri în flăcări..
Prietene, respiră azi. Adu orice provară ce amenință să îți zdrobească inima de durere în mâinile străpunse ale lui Isus, care stau întinse înaintea ta, gata să le poarte în locul tău!
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară” (Matei 11:28-30, NTR).
Moriah Simonowich – Editorial: Speranță pentru inimi istovite
Moriah Simonowich are douăzeci de ani și locuiește în Carolina de Nord, adoră leagănele de pe verandă, cerul senin, cafe-latte, cățelușii și asprimea lunii octombrie. Doar arareori scapă ocazia de a se strecura afară din casă și a savura un apus de soare. Scrisul este precum oxigenul pentru inima ei. Puteți intra în contact cu Moriah aici: www.delightinginhim.com
Arinuck ptl 