Smooth song, trying to sooth a heavy migraine… rejoicing in small, little things.
Category Archives: MUSIC
14 februarie. Sau despre dragoste.
Nu urăsc nicio zi. Pentru că este în sine un dar de la Dumnezeu. Pentru mine. Și pentru tine.
Urăsc ce sunt în stare oamenii să facă din câte o zi – batjocură și meschin. Tachinare și apoi răstălmăcire de vorbe, însetare după împlinire de dorinți ascunse… altora, împătimire.
Ah, dragostea…
Poeme închinate ei, vieți jertfite în numele ei… dragostea înnobilează, dar ne poate și înrobi, atunci când nu e curată. Și noi, din păcate, adesea numim curat ceva ce este altfel… altceva…
Tânjește inima mea după ceva și Îi mulțumesc Celui Preaînalt că în ciuda atâtor întrebări rămase fără răspuns, în ciuda atâtor dezamăgiri și împleticiri, în ciuda atâtor idolatrii răstignite, în ciuda durerii și a suspinelor… am credință. Nu știu cum, nu știu de unde… dar știu că nu aș putea respira fără El. Îmi pierd orice rost fără El. Mă trezesc și eu, în taina nopții, șoptind… Doamne, la cine să mă duc, dacă nu la Tine…? Tu ai cuvintele vieții veșnice (Ioan 6.68)… ca să Îl descopăr pe El învăluindu-mă mereu într-o dragoste plină de gelozie. Căutându-mă mereu pe unde îndrăznesc să mă ascund, speriată, de viață, de suferință, de oameni, de rănire, de zdrobirea mea… fără să știu că nu pot merge mai departe dacă nu pășesc prin valea ce mi-e hărăzită.
Fără să știu… ce înfiorare îmi vor produce vorbele, șoapta… fără să știu ce zbucium pot naște (fără să vreau!) în suflet tandru… fără să știu că rostul se naște din atingere, fâlfâire de aripi în cătunul învăluit în tăcere al altuia. Unde deodată se naște, sublim, rodirea unei noi prezențe, neștiute, plină de promisiuni… mă las instrument în mâna Celui ce mă iubește. Mă las, fără (să vreau) să știu, mângâiere de zbucium, stingere (sau izvorâre) de lacrimi celor care așteaptă… da, poate sobru, dar cald. Poate stingher uneori, dar lipsit de orice interes (conștient). Aleg dăruire, nu doar pentru că e sănătos – deși chiar este! – ci pentru că este atâta răutate în jur. Dacă eu nu aleg să fac altceva, de ce aș avea pretenția ca altul să facă bine să… dăruiască, mie? Dăruiesc eu. Aleg adevărul și rostirea lui, eu. Aleg mângâiere, eu. Și aleg legarea rănilor, eu. Cu riscul de a fi rănită eu însămi. Știu Cine îmi oblojește toate rănile și durerile. Pentru că nu va îngădui nici unui fir de păr, cât de mic, să cadă fără știința și voia Lui. Cum să îngăduie inimii mele răni de care să nu chiar am nevoie… pierderi care să mă stingă… să îmi stingă pâlpâirea cuminte de viață din suflet… Nu va îngădui nicio încercare pe care să nu o pot purta aruncându-mă însetată la pieptul Lui, unde mă așteaptă, răbdător, să alerg!
Îți doresc descoperire și învăluire de Dragoste. Nu (doar) azi. ȘI azi.
Dumnezeu este Dragoste. (1 Ioan 4:8b)
What Love Really Means… (JJ Heller)
He cries in the corner where nobody sees
He’s the kid with the story no one would believe
He prays every night, “Dear God won’t you please…
Could you send someone here who will love me?”
Who will love me for me
Not for what I have done or what I will become
Who will love me for me
‘Cause nobody has shown me what love
What love really means
Her office is shrinking a little each day
She’s the woman whose husband has run away
She’ll go to the gym after working today
Maybe if she was thinner
Then he would’ve stayed
And she says…
Who will love me for me?
Not for what I have done or what I will become
Who will love me for me?
‘Cause nobody has shown me what love, what love really means
He’s waiting to die as he sits all alone
He’s a man in a cell who regrets what he’s done
He utters a cry from the depths of his soul
“Oh Lord, forgive me, I want to go home”
Then he heard a voice somewhere deep inside
And it said
“I know you’ve murdered and I know you’ve lied
I have watched you suffer all of your life
And now that you’ll listen, I’ll tell you that I…”
I will love you for you
Not for what you have done or what you will become
I will love you for you
I will give you the love
The love that you never knew
Restless
Is it the spring about to errupt? Is it my heavy heart?
source here
There are times when my heart is simply gloomy and heavy. Thick ribbons of fog seem to fill and surround it. And at times, it almost suffocates me.
But there is a chance of rest – when I gather all strength to crawl to the Cross, resting in God’s comforting and reassuring arms. Waiting for the gloom to pass.
And a silent, exhausted prayer erases from the depth of this deceiving heart of mine…
From the love of my own comfort
From the fear of having nothing
From a life of worldly passions
Deliver me O God
From the need to be understood
From the need to be accepted
From the fear of being lonely
Deliver me O God
Deliver me O God
And I shall not want,
I shall not want
when I taste Your goodness
I shall not want
when I taste Your goodness
I shall not want
From the fear of serving others
From the fear of death or trial
From the fear of humility
Deliver me O God
Deliver me O God
Pansamentul Schubert – o experiență inovatoare din Franța — EAPC Blog
via The Schubert dressing – an innovative experience from France — EAPC Blog
Pansamentul Schubert – o experiență inovatoare din Franța
În această nouă serie, The Arts in Palliative Care, vrem să analizăm modul în care arta poate fi plină de forță și eficientă într-o unitate de îngrijiri paliative, în adresarea problemelor practice, psihologice, sociale și spirituale cu care se confruntă pacienții la finalul vieții.
Astăzi, Claire Oppert, violoncelistă și art-terapeut, Unité douleur chronique et soins palliatifs, CHU Sainte Perine, Paris, Franța, explică modul în care muzica contribuie la ameliorarea anxietății și durerii pacienților din timpul unor proceduri dureroase.
După ce m-am format în trei discipline diferite, am intrat în domeniul îngrijirii paliative în 2011, jucând trei roluri: violoncelist (Conservatorul din Moscova), filozof (un masterat la Universitatea Sorbonne, Paris) și art-terapeut (Facultatea de medicină din Tours). După o experiență îndelungată cu pacienți care suferă de autism sau demență, cercetările mele se îndreaptă acum spre pacienții aflați la finalul vieții.
Numele, „Pansament Schubert”, a fost inspirat de o sesiune muzicală improvizată împreună cu o pacientă de 84 de ani. Doamna suferea de o durere intensă în timpul anumitor manevre de îngrijire, dar a simțit o ameliorare substanțială în timp ce mă asculta interpretând pasajul lent al celui de-al doilea Trio de Schubert la violoncel. Acest experiment creativ a condus la desfășurarea unui studiu deschis, prospectiv, non-randomizat comparativ, condus de-a lungul a 4 ani, și în care au fost incluse 107 proceduri dureroase de îngrijire, precum pansamentele elaborate, băile la pat, spălatul părului, montarea de dispozitive intravenoase sau sondajul vezical, dificultățile de mobilizare a pacienților sau băile terapeutice.
Folosind o scală validată, asistentele au evaluat comunicarea și durerea în timpul sesiunilor de îngrijire în zile alternative: într-una cu acompaniament de violoncel, și în una – fără. Ameliorarea durerii a fost cuprinsă între 10 și 50% după o sesiune de aplicare a „pansamentului Schubert,” demonstrând astfel eficiența acestuia ca un analgezic non-medicamentos.
În ciuda dificultăților administrative, considerăm că impactul emoțional al muzicii este benefic atât pentru pacient cât și pentru îngrijitorul care administrează tratamentul. Aducerea pacientului și a îngrijitorului său în contact cu arta prin muzică ușurează anxietatea pacientului și ameliorează totodată și nivelul de satisfacție și starea de bine psihologic a îngrijitorului.
Pentru a dezvolta propria mea înțelegere a experiențelor pacienților din timpul sesiunilor de terapie prin muzică, am efectuat un studiu retrospectiv, explorator și calitativ bazat pe analiza metodică a cuvintelor exprimate de 250 de pacienți.
Comentariile pacienților după aplicarea „pansamentului Schubert”
„E atât de frumos. N-am cuvinte.”
„Îmi simt corpul și inima cum pulsează.”
„Mă face să mă simt bine pe dinăuntru.”
„Simt cum mi se înviorează sufletul.”
„M-au podidit lacrimile, sunt vindecătoare.”
„Muzica ta mi-a umplut tăcerea.”
„Ne ține uniți.”
„Era exact ce-mi lipsea… o frântură de cer.”
„Oare nu ai putea veni în fiecare zi… poate că așa aș putea trăi puțin mai mult.”
Ușurare, exprimată cu o satisfacție autentică a simțurilor. În ciuda complexității experiențelor fiecărui pacient, o „înnoire existențială” despre care ei vorbesc ca fiind „adânc, înăuntru,” pare să transpară din multe din impresiile de mai sus. În timpul acestei pauze muzicale pe care am împărtășit-o, pacienții au descris de asemenea o mișcare de unificare în timp și o renaștere posibilă a relațiilor lor de familie. Această experiență reală, mediată de muzică, și interacțiunea umană, pare de asemenea o înviorare a dorinței de transcendent.
Link-uri și resurse
- Contactați-o pe Claire pe email.
- Videoclipuri:
RTS – Un violoncelle pour soulager la douleur.
France 5 – Le Magazine de la santé : La musique pour apaiser la douleur. - Articol despre ce spun pacienții în timpul sesiunilor de terapie prin muzică.
- Citiți abstractele celor trei postere prezentate de Claire la al 15-lea Congres Mondial EAPC din 2017 în Cartea Abstractelor EAPC 2017
- Ce spun pacienții în timpul sesiunii de terapie prin muzică: un studiu de explorare.
- O experiență de art-terapie: stimularea capacității reziduale a pacienților cu demență.
- PANSAMENTUL SCHUBERT: Stimulare muzicală și impactul ei asupra procedurilor dureroase din îngrijirea paliativă.
No longer slaves. I am a child of God
Beautiful acapella. For a peaceful evening. Calmly waiting. Sweet celebration of heart.
Oglinda. Sau fărâme de gelozie
via Eine Frage der Perspektive (2) — Vultureşti
După ce am citit ceva savuros de dimineață, și era cât pe-aci să nu mă pot opri din goană, dau peste imaginea aceasta. Altfel de savuros. 🙂
(…căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu)
un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă,
(iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era. Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit în lucrarea lui.)
Uneori nu vezi bine, până nu privești în oglindă. Poate ăsta a fost rostul adevărat al oglinzii, să îți arate cevea ce altfel nu ai vedea, (sau poate nu ai dori să vezi.) Și dacă oglinda nu ți-e la îndemână, ți-o așterne El, în bunătatea și dărnicia Lui, drept în față, la picioare… ca să vezi. Mai bine. Că poate ai uitat de cer undeva, în rătăcirea ta, dar El se încăpățânează să îți ridice bărbia în sus, sau dacă nicicum nu te lași „ridicat”, Se așterne El înainte-ți, că poate așa o să-L vezi. Mai bine.
După ce S-a așternut, cândva, eliberator pentru noi… cu brațele ostenite de drag… cuprinzând într-o îmbrățișare mută sufletul meu, peste veacuri… întinse pe Cruce.
După multă alergătură și osteneală, am ajuns la un punct în viața asta a mea în care înțeleg că în fiecare situație, chiar moment, există un sâmbure de ceva, altfel, o umbră fugară a altei lumi, o șoaptă abia auzită ce îmi aduce mereu aminte Adevărul, pe El… gelosul Iubitor de suflete, cărora le-a dat cu atâta dărnicie ceva, o libertate, care le dădea acestor creaturi ale mâinilor Sale posibilitatea de a-I întoarce spatele, dar, chiar mai prețios (decât iubirea cu sila…), libertatea de a-L alege, dintre atâtea și atâtea alte variante. Total. Cu dragoste.
Dar până atunci… Își răsfiră dragostea înaintea pașilor mei, cu gelozie… arătându-mi, în fel și chip, cât de mult mă iubește. Și cât de nepăsătoare trec, adesea, pe lângă atâtea fărâme tulburătoare de har. Har…
Și o melodie superbă, pentru inima ce tânjește după Har. Și Dragostea Lui.
Arinuck ptl 