sursa aici
O zi chinuită. În care fulgi de zăpadă cad răzleți ba în sus, ba în jos… de nu mai știi care cenușiu e cerul – cel de jos, sau cel de sus.
O zi chinuită. De durerile mele. Și ale altora.
O zi chinuită. De lipsă crasă de bunătate. Sau de lipsuri crase în trecut, sau poate de un trecut prea burdușit de multe dureri… cine știe.
O zi chinuită de tăcere grăitoare.
Și peste toate, aștept, în tăcere, să Se aștearnă Pacea – aceea care întrece orice pricepere. Că dacă încerci să pricepi, numai de pace nu este loc. Dar întotdeauna este loc, miraculos, de Pacea aceea. Neînțeleasă. Și după care tânjim adesea, fără să ne dăm măcar seama că „asta era! asta-mi lipsea!”
Și până atunci, las să se prelingă lumină peste partiturile mele. Degetele mi se întind, leneșe, pe clape îngălbenite de vremi, mângâind ușor suprafața ce îmi aduce aminte că este o limită la toate. O limită netedă. curată, trasată de Cel ce nu va îngădui să mă încarce cu nimic mai mult decât neapărat nevoie ca să mă reped în brațele Lui. Orice este mai puțin de atât, pare acum zadarnic.
Pacea Lui peste inimile voastre.
Mulțumesc de tihnire, Doru!
Arinuck ptl 
His peace is so amazing if I will just rest in it. Despite the storms of this life, He is there with me and can comfort me with His strength and peace. Thanks for sharing this.
Pacea lui Dumnezeu sa umple inima noastră.
Asa sa fie!
Pingback: Liniște — Arinuck ptl – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?
Ma bucur intotdeauana ca sa vad ca oameni interesanti imi urmaresc blogul, este o mare forta in oameni ca sa inteleaga cu adevarat pacea, linistea si daca ati observat oamenii care au inteles pacea au mereu pe chip zambete.
Multumesc si eu de vizita! Zambet pe chip si mai ales in suflet va doresc. 🙂