Reflectarea dragostei lui Dumnezeu

articol original aici

Reflecting God’s perfect love

4 MARTIE

sursa foto Jim van Dijk

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este nețărmurită. Asta înseamnă că dragostea Lui pentru noi exista dinainte ca noi să ne fi născut și va continua să existe și după ce noi vom fi murit. Este o dragoste eternă în care suntem îmbrățișați. Trăirea unei vieți spirituale ne cheamă să cerem acea dragoste eternă pentru noi încât să putem trăi iubirile noastre temporale – pentru părinți, frați, surori, prieteni, parteneri de viață și pentru toți oamenii care au devenit parte a vieții noastre – ca o reflecție sau refracție a dragostei eterne a lui Dumnezeu. Nici un părinte, mamă sau tată, nu își poate iubi copilul în mod desăvârșit. Nici un soț sau soție nu îl poate iubi pe celălalt cu o dragoste lipsită de limite. Nu există nici un fel de dragoste umană care să nu fie într-un fel sau altul deficitară.

Atunci când dragostea noastră imperfectă este singura dragoste pe care o putem avea, ne putem lăsa cu ușurință cuprinși de disperare, însă atunci când ne trăim dragostea limitată ca o reflecție a dragostei desăvârșite și necondiționate a lui Dumnezeu, ne putem ierta unii altora limitările și să ne bucurăm împreună de dragostea pe care o avem de oferit.

 

„Au refuzat să asculte şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător, îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de bunătate şi de aceea nu i-ai părăsit. … Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă. Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.”

Neemia 9:17, 19-20